ivanuska , androxa , gabryellehelen , plutacupaparude , schtiel
,calin , vizualw , robert , caius , ilarie , mirela , zinnaida , incaunipocrit
duzina de cuvinte – 21 – vrabiuta
Peisajul dezolant pe care-l vad de la fereastra bucatariei ma face sa tremur.Totul e alb, pomii sunt geruiti si chiciuriti, doar strada pare o panglica jegarita si tavalita de pasi . E o vreme care se muleaza ca o manusa pe dispozitia mea, pe inceputul unei depresii…Razletita de ger o vrabiuta s-a asezat ciripind pe pervazul ferestrei mele ( psi nu era aici ! ). Nu-i nicio frunza in pomi, doar zapada inghetata si frig… Amestec in supa de pe aragaz si ma gandesc ce bine mi-e mie si cald si ce zgribulita e sarmana vrabiuta ! Caut in sertarul cu paine sa-i ofer macar cateva firimituri. S-a uitat la mine si indrazneata s-a apropiat sa manance. Stiu ca si tata le da seminte si se enerveaza daca ele nu apuca sa se sature , cand vin si porumbeii, mai nou si pescarusii ( cine stie care le-or fi destinatiile ?)…dar sunt asa mici si asa nesatule….Mi-s dragi si chiar daca stiu ca nu le e frig, ca-s obisnuite, tot nu ma pot impiedica sa-mi fie mila. De fapt, sunt foarte agresive unele cu altele, sunt hoate si smechere,dar nu le poti condamna, lupta pentru viata. Daca las usa balconului deschisa, vin inauntru si fura de pe masa. nu sunt mofturoase- poate fi pepene, mamaliga, paine sau placinte, ele infuleca rapid chiar pe masa din bucatarie- nu sunt fricoase si nici nu se poarta cu manusi. Chiar! ce-ar fi sa isi puna manusi cand ies in gerul de-afara 
Daca pot sa le ajut cu ceva de mancare si asta le aduce implinirea, asta voi face….
psi vegheaza de pe un alt pervaz….la ea gasiti tabelul cu cei inscrisi la joaca de-a insiratul celor 12 cuvinte…
almanahe
blogvista
vantdetoamna
tiberiu
anacondele/a>
cita
scorpio
redsky
anaveronica
labulivar
lolita
carmen
parfumul unor poeme
“…Cel de neatins
rămâne prins la orizont,
stea polară, punct de cleştar sclipind
peste pământul însetat de vară.
Aşa că nu compar tăişul bont
… al celor care vin cu cele ce dispar,
dar mă uimeşte ascuţişul
dorinţei care taie-n carne vie,
deşi e-nfrântă şi o ştie.
În zadar mă pun de-a curmezişul
căci struna-i moartă.
Iarăşi nu voi plânge astă soartă
dar într-o zi m-oi lua la trântă
cu tot ce Universu-mi ia
şi voi frânge, cu lacrimi de sânge,
totu-n calea mea.”
Maitreyi Devi, din poemul “A AVEA ŞI A NU AVEA”
Maitreyi a fost în primul rând o scriitoare. Şi-a publicat prima carte la vârsta de 16 ani. Beneficiind de o prefaţă semnată de Rabindranath Tagore, mentorul autoarei şi cel care i-a descoperit talentul ieşit din comun, versurile s-au bucurat de recenzii extraordinare. Un singur lucru nu s-a schimbat în viaţa acestei femei extraordinare, până la moarte: iubirea pentru Mircea Eliade. Când a auzit, după mai mult de patru decenii, despre cartea care îi poartă numele, toată viaţa i-a fost dată peste cap. Şi Maitreyi i-a dat lui Mircea replica – de fapt, replicile au fost două: volumul de poezii de dragoste „Aditya Marichi“ (însemnând „rază de soare“, inclus în cartea „În arşiţa dragostei“) şi romanul „Na Hanyate“, publicat în România cu titlul „Dragostea nu moare“.
Cuvinte profetice ale lui Rabindranath Tagore într-o scrisoare către Maitreyi, după plecarea lui Eliade, în august 1931: “Agonia pe care am simţit-o în scrisoarea ta m-a făcut şi pe mine să sufăr profund… Tu ai în tine forţa de a crea. Tu nu te vei lăsa la cheremul împrejurărilor. Tu îţi vei crea propriul destin. Ştiu cât de greu e în ţara asta ca o femeie să se exprime în deplinătatea talentelor ei. Fie ca gloria pe care o vei dobândi să depăşească hotarele existenţei ce ţi-a fost dată. Şi dacă cei din jur te vor asupri cu sufletul lor mic, te implor, nu te pleca în faţa lor…”
“Pastreaza-ti cugetul clar si linistit,
ca apele unui lac adanc,
transparent ca lumina ochilor de corb.
Fundul lacului e adanc, deasupra apele sunt linistite.
Nu are nici un rost sa-l rascolesti acum si sa-l tulburi.
In acest suflet netulburat -
umbrele evenimentelor acestei lumi se vor topi singure.
Dar fa pace cu tine insati.
Accepta totul cu calm, accepta adevarul fara sa te superi.
Exista o minunata planta a frumusetii in tine,
radacina ei merge adanc,
iar la suprafata vor izbucni flori.
Asteapta, numai.”
si ei au scris pe aceeasi tema:
mirela
luna
aurora
gabi
lili
atdoru
florentina
lolita
carmen
cuvinte mici… cu efecte mari
Exista cuvinte “mici” care te pot infrana de la a-ti indeplini dorintele sau de la a crea iluzia progresului atunci cand acesta nu exista. Probabil folosesti sau ii auzi pe ceilalti folosind foarte des aceste cuvinte.
Fii constient de ele si sesizeaza impactul pe care acestea il au asupra modului in care iti traiesti viata. Ca si coleg, partener sau parinte, realizeaza cum astfel de cuvinte pot modela ceea ce celalalt sau copilul tau percepe ca fiind posibil. Iata cateva dintre acestea.
DAR
Tocmai ai dezbatut o idee cu un prieten, coleg, iar primul cuvant al acestuia a fost: „dar”, sau, „Da…., dar…” Care este reactia ta? Crezi ca intr-adevar te-a ascultat?
Ai senzatia ca ideile tale au fost respinse? Acum, intelege ca el a spus „si” in loc de „dar”…
Te simiti diferit? Ai impresia ca te-a ascultat, si acum iti dezvolta ideea? Cuvantul „dar”are capacitatea de a diminua sau chiar de a distruge orice idee, gand sau experienta care il preced.
„Am multe abilitati, dar nu am o diploma universitara..” Mult prea des utilizam „dar” , atunci cand „si” este o alegere mult mai potrivita. Incepe sa observi unde,in conversatia ta, poti sa iti imbunatatesti comunicarea atat cu tine cat si cu ceilalti, folosind „si” in locul lui „dar”.
INCERC
Cat de des auzi sau spui :” voi incerca…? Si ce inseamna asta? Uneori, cuvantul „incerc” este folosit pentru a exprima:”Chiar nu vreau sa fac ceea ce mi-ai cerut si nu stiu cum sa-ti spun nu..” ; sau, „Nu am destul incredere in mine pentru a ma angaja sa fac….cutare….lucru” sau, „Nu stiu ce imi doresc cu adevarat in viata…”
Atunci cand ii aud pe oameni exprimandu-si visele, dorintele, impreuna cu cuvantul „incerc”, adesea ma intreb: „Cat de tare isi doreste aceasta persoana sa-si realizeze visele?”…”Ce mesaje transmite mintii inconstiente?”… E ca si cum ai fi cu un picior in terenul de joc si cu celalalt pe tusa, sperand totusi sa marchezi si sa invingi. Aproape imposibil! A incerca este o risipa de energie!
Cum ti s-ar schimba viata daca in loc sa spui:” Voi incerca…sa fac…”, ai spune: ”Voi face!” sau, chiar mai bine, „Fac!” si sa-ti impui un timp limita.
SPER, VREAU
Aceste cuvinte sunt similare cu „incerc”…sa fac ceva… .Ideea de a face ceva exista, si cu „sper sa” sau vreau”, nu exista nici un fel de angajament sau actiune vizibila pentru a indeplini. Daca insa esti hotarat in aceasta privinta, de ce nu ai : „Ma angajez sa indeplinesc aceasta…. pana la data de….” Si sa-ti si concentrezi actiunile in acest sens.
AR TREBUI
Esti unul dintre cei care are o lista cu lucruri pe care „ar trebui” sa le faca, dar rareori indeplineste oricare din problemele de pe lista? Aminteste-ti cum era acum cinci ani, si observa cat de diferite ar fi putut fi astazi –cariera, relatiile cu copiii, parintii, sotul/sotia, sanatatea-daca ai fi indeplinit intr-adevar o parte dintre punctele aflate pe acea lista a lui…”ar trebui”…, in loc sa le lasi sa treaca pur si simplu.
Daca esti parinte, aminteste-ti de toti acei mari „ar trebui” pe care te-ai gandit sa ii faci pentru sau impreuna cu copiii tai. Idei mari, care ar fi produs o diferenta semnificativa si pe care copiii tai nu au mai avut ocazia sa le experimenteze impreuna cu tine. Sau, ce parere ai despre acei „ar trebui”…la care te-ai gandit in legatura cu parintii tai, lucruri pe care acum nu mai poti sa le duci la indeplinire? Sau, gandeste-te la lista de astazi a lui „ar trebui”.
Cum ti s-ar schimba viata peste cateva ore, zile, saptamani, ani, daca ai identifica cateva puncte esentiale pe lista ta si le-ai si indeplini?
Nu este vorba neaparat de a duce la indeplinire acele sarcini critice, ci se refera la a-ti lua un agajament clar de a le indeplini, in cel mai bun mod in care iti permit abilitatile tale si resursele de care dispui. Aceasta inseamna sa identifici un set de activitati importante pe care trebuie sa le faci, fiecare dintre acestea cu un rezultat bine precizat si cu un termen pe care il vei onora.
NU POT
Nu pot este foarte des folosit si exclude posibilitatea de a face sau de a realiza ceva. Spunand: „nu pot sa fac matematica”, aceasta chiar iti zavoraste orice posibilitatea de face matematica. Daca, in loc de aceasta ai spune :„Nu am gasit inca o cale de a ma pricepe la matematica”, ti-ar lasa o portita deschisa spre a gasi o solutie. In loc sa tot spui ceea ce nu poti sa faci, ce s-ar intampla si cum te-ai simti daca ai vorbi despre ceea ce poti sa faci?
Spre exemplu:”pot sa adun, sa scad, sa inmultesc,sa impart, si nu am gasit inca o cale spre a rezolva probleme de algebra…”. Aceasta mica modificare poate avea un efect important asupra atitudinii tale, asupra a ceea ce simti cu privire la creativitatea ta si la sarcina pe care o ai de indeplinit.
androxa, vania, innerspacejournal, gabryellehelen, plutacupaparude, g1b2i3,
coltulcumuzica, vizualw, schtiel, mirelapete, verovers, psi, florina, danap,
Maica Tereza
Părerea mea este că lumea de azi este întoarsă pe dos şi suferă atât de mult din cauză că este tot mai puţină dragoste în casele oamenilor, în viaţa de familie. Nu mai avem timp pentru copii, nu ne facem timp pentru ceilalţi, nu ne rămâne timp să ne bucurăm unul de altul.
Dragostea începe în familie. Dragostea se trăieşte în familie şi de aceea lumea de acum are parte de atât de multe necazuri şi suferinţă. Se pare că oamenii din ziua de azi sunt într-o goană nebună, dornici de realizări tot mai mari, de averi tot mai multe. Părinţii au tot mai puţin timp pentru copii. Soţii au tot mai puţin timp unul pentru altul. În casele oamenilor, lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui şi de aici pleacă problemele care tulbură liniştea omenirii.Cea mai grea boală nu este nici lepra, nici tuberculoza, ci sentimentul că nimeni nu te vrea în preajmă.
Noi credem că sărăcia înseamnă să nu ai de mâncare, să nu ai haine, să nu ai un acoperiş deasupra capului. Dar omul care este dat la o parte, de care nu îi pasă nimănui şi pe care nu-l iubeşte nimeni este cel mai sărac dintre toţi. Ca să scăpăm de această sărăcie, trebuie să facem ceva chiar în casele noastre.Nouă ni se pare că ceea ce facem este doar o picătură într-un ocean. Dar, fără acea picătură, oceanul nu ar fi la fel de plin.
Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti.Un om lăsat în voia sorţii, de care nu îi pasă nimănui este mai flămând şi mai sărac decât unul care nu are ce să mănânce.De fiecare dată când zâmbeşti cuiva, dai dovadă de un act de iubire. Îi dăruieşti un cadou, faci un gest frumos.Faptele bune se ţin de mână şi se prind într-un colier superb de
dragoste.Sunt un condei mic în mâna lui Dumnezeu cu care scrie o scrisoare de dragoste omenirii.Trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu, însă nu Îl vom găsi în hărmălaie şi agitaţie. Dumnezeu este prieten cu liniştea. Uită-te la natură: copacii, florile, iarba – toate cresc în linişte; uită-te la stele, la lună şi soare, cum se rotesc în linişte… Avem nevoie de linişte pentru a atinge inima cuiva.La sfârşitul vieţii nu vom fi judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am făcut sau câte lucruri măreţe am înfăptuit. Vom fi judecaţi după “Am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc. Am fost dezgolit şi m-aţi îmbrăcat. Am fost fără adăpost şi m-aţi primit în casa voastră.”
androxa, psi, vizualw,vania, daurel, schtiel, gabryellehelen,
miercurea fara cuvinte – 41- liniste
picatura si oceanul
A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.
A doua poveste:
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!
A sasea poveste:
-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A douasprezecea poveste:
-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una! Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?
Tatal rase din toata inima si spuse:
-O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata…
androxa, vania, schtiel, gabryellehelen, g1b2i3, calin, schtiel, mirela,
gabrieladsavitsky, innerspacejournal, ragnar, vis-si-realitate, alicegeorgiana
life in pictures – 21 – iarna faina la Barsana
multumesc Maria Luiza Mih
La început făgăduisem să tac, dar apoi, dimineaţa,
V-am văzut apărând cu cenuşa în porţi,
Semănând cum se seamănă grâul, cenuşa,
Şi n-am mai putut, şi-am strigat: Ce faceţi? Ce faceţi?
Pentru voi am nins toată noaptea deasupra oraşului,
… Pentru voi am albit toată noaptea: o, dacă
Aţi pricepe ce greu e să ningi!
Aseară de cum v-aţi culcat am ieşit în văzduh.
Era întuneric acolo şi frig. Trebuia
Să zbor până-n punctul unic în care
Vidul roteşte în jurul lui sorii şi-i stinge
Şi eu trebuia să mai pâlpâi o clipă în unghiul acela
Ca să mă-ntorc ningând printre voi.
Orice fulg l-am gândit, cântărit, încercat,
Modelat, lustruit cu privirea,
Şi acum cad de somn şi de oboseală am febră.
Vă privesc semănând praful focului mort
Peste alba mea operă şi zâmbind vă destăinui -
Or să vină ninsori mult mai mari după mine
Şi tot albul din lume va ninge pe voi,
Încercaţi să pricepeţi legea lui de pe-acuma,
Or să vină uriaşe ninsori după noi,
Şi nu veţi avea destulă cenuşă,
Şi copiii de mici învăţa-vor să ningă,
Şi-o să-acopere albul slaba voastră tăgadă,
Şi intra-va pământul în rotirea de stele
Ca un astru arzând de zăpadă.
Elegie de dimineaţă , Ana Blandiana
costin, androxa, carmen, tiberiu, anaveronica, psi, elenaagachi,
maramuresh, kadia, d’agatha, mirela,, vania, peter, robert, zina
scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa
Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.
A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastra şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.
Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!
Te îmbrăţisez cu drag,
au scris pe aceeasi tema , a scrisorilor parfumate :
gabryellehelen
aurora “Târziu în noapte, gândul mă poartă înapoi în timp, când cu fiorul ce străbate trupul fecioarei îndrăgostite, alergam înaintea poştaşului să-mi aducă cuvintele magice închise în plicuri albe sigilate… cu mâini tremurânde defsăceam în grabă scrisoarea şi ochii lacomi sorbeau în câteva clipe slovele-petale roşii născute floare din iubire, învăluindu-mă în parfumul dragostei…
O citeam o dată şi încă o dată… şi-o ascundeam cu grijă sub perna mea de fată, să-mi rămână în gând şi în vis. Urma răspunsul cu alte clipe de magie, când fiecare cuvânt ce se aşternea era un strop din inima mea ce bătea nebuneşte. Sărutam în taină fiecare pagină … sigilam plicul şi mâini necunoscute urmau să-mi poarte acea parte din suflet până la făt-frumos. Urmau zile de aşteptare cu emoţie şi nerăbdare.”
Şi acum scriu scrisori. Cu mare drag. Mi se pare mai personal, mai cald, mai … altfel… fiindcă parfumul unei scrisori nu se compară cu nimic!
duzina de cuvinte – 20
in jurul ei s-a tesut un intuneric imaginar in care bajbaia si-n tampla-i zvacnea nerabdarea de a simti iar soarele mangaindu-i fata si incalzindu-i oasele. aerul se simtea apos imbibandu-i carnea si oasele intr-o umezeala rece si muceda. fremata incet din picioare incercand sa gaseasca urma pasilor lui, rasucind din glezne, ridicandu-se pe varfuri si iar lasandu-se usor pe calcaie, dar nu reusea sa gaseasca locul imuabil in care talpile lui statusera. a intins mana dupa geanta si a cautat haotic pana cand a gasit un salic (sălíc, sălíce și sălícuri, s.n. (reg.) 1. sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2. țoi de rachiu. 3. măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.) si odata cu lumina a invadat-o linistea , redevenind stapana pe simturi si alungand acel calup de ganduri intunecate. simtea linistea ca pe un lichid acidulat cutreierandu-i fiecare por si fiecare vas de sange, alungand gargauni si topind nelinistea haosului din mintea ei .in locul haosului s-a creionat o mare de liniste si-un zambet larg- el era acolo si pasii lor vor incropi primul dans.
ei au insirat cuvintele din duzina:
psi
almanahe
redsky
scorpio
virus
mitza
cristian
carmensima
valentina
anaveronica
vantdetoamna
carmenamza
anacondele
tineriu
dictaturajustitiei
