de ce…?

În experienţa umană nu au fost niciodată posibile “relaţiile unilaterale”. Orice relaţie bună presupune o bună comunicare, care are la bază afecţiunea şi – cu rădăcini în ea – respectul, bunul simţ, dorinţa de a ajunge la un numitor comun pe principul “cîştig eu/cîştigi şi tu”, dorinţele asemănătoare sau visele comune. Fie că este vorba despre relaţii de dragoste, de muncă, de afaceri, despre relaţii politice sau de orice altă natură, ele au o bază comună, care înseamnă afectivitate şi, prin ea, onestitate. Legile subtile ale Universului, care stau la baza creaţiei, a tuturor formelor şi a tuturor expresiilor experienţei nu au favoriţi, nu fac excepţii, nu încalcă nicio regulă şi nu închid ochii la abateri! Ele conduc subtil şi corect lumea, aşa încît – în cele din urmă – fac imposibilă relaţionarea între oameni care simt, gîndesc şi trăiesc în mod fundamental diferit. Relaţiile cele mai frumoase, cele mai puternice, cele mai binecuvîntate ale oamenilor trăiesc şi se hrănesc din şi prin puterea energetică a inimii deschise. Relaţiile care au creat, au inventat, au inspirat şi au dus lumea către succes şi inovaţie, către fericire personală şi succes s-au bazat întotdeauna pe un suflet întreg şi pe energia inimii deschise. Această energie – o consecinţă firească a iubirii şi a unei minţi capabilă să emane gînduri pline de înţelepciune şi de blîndeţe – nu are legătură cu instinctul sexual, nici cu clocotele hormonilor, nici cu ambiţiile şi orgoliile de zi cu zi. La o asemenea energie ajungem prin concentrarea personală, prin atenţia pe care fiecare dintre noi o acordă zilnic conţinuturilor minţii şi ale propriilor acţiuni. O relaţie plină de miez, o relaţie autentică, puternică în plan energetic, o relaţie capabilă să ne inspire şi să ne dăruiască se clădeşte pe reciprocitate. Dacă într-o relaţie – de orice natură ar fi ea – unul iubeşte, îţi gîndeşte binele, te apreciază şi te sprijină, iar tu tragi în direcţia opusă (chiar dacă o faci în secret), mai devreme sau mai tîrziu relaţia se clatină. Se rupe. Se frînge şi se spulberă, ca o trestie în vîntul năpraznic. Legile subtile îI atrag pe cei asemănători, dar şi pe cei aflaţi la poluri opuse şi nu este o întîmplare! Uneori avem în preajma noastră “oameni opuşi complet” nouă, dar această lege este una prin care polul negativ este echilibrat energetic prin cel pozitiv. Adică, energia celui căzut este echilibrată prin cel intens luminos. Şi, în vreme ce întunecosul preia lumina şi se simte puternic, cel luminos preia negativitatea celuilalt. Acest mecanism de echilibrare este, însă, temporar şi apare ca o şansă, ca o mînă divină întinsă celui căzut în negativitate. Energia pe care el o primeşte într-o asemenea relaţie trebuie să-l inspire către schimbare şi-l susţine pentru a începe în experienţa sa o viaţă nouă, o înţelegere nouă şi un drum către înţelepciune şi onestitate, către frumuseţe şi adevăr. De cele mai multe ori nu înţelegem de ce sîntem atraşi de opuşii noştri, de ce sîntem obligaţi chiar să convieţuim cu ei şi, mai ales nu ştim că – în cazul în care sîntem generatori de multă negativitate – oamenii buni de lîngă noi ne sînt îngeri şi clăuze secrete către lumină…..

Mario Valentino