
am visat un tunel
sub diluvii de ceară
din celălalt capăt
se auzeau pași solitari
ca fuga aproapelui
înfricoșat de himere
dezertor din cetatea cuvintelor
căutând ieșirea spre realitate
o ușă glisantă
o promisiune a
simțurilor renăscute
între noi planau
entități punctiforme
conflincte
provocări obscene
aș fi vrut să strig
dar glasul era retezat
de o ghilotină
dimineața ne-am întâlnit însă
într-o respirație.
Pingback: androxa
un somn profund
.
imi place, imi place si imaginea cu tunelul.
perfect !
scrisul tau e perfect:)
Pingback: Cum te numeşti? « Gabriela Elena