Cum sa-mi impiedic sufletul
sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau ?
Cum sa-l inalt deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-as aduna
langa ceva pierdut in intuneric,
Intr-un ungher tacut, strain, nefrematand,
ce nu se-ndeparteaza
cand adancurile-ti luneca departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioara, pe tine si pe mine,
ne impreuna totusi asa cum un arcus
din doua strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioara suntem instrunati ?
Si ce artist ne tine-n mana lui,
cantec sublim cum altul nu-i ?
Rainer Maria Rilke
shayna ,stefania,gabirotaru,marintoma ,grivie ,gladiola ,mihaela,schtiel,ioanusca,ilarie,caius,stropidesuflet,andy,ora ,tiberiuorasanu
Like this:
15 bloggers like this post.
Minunata poezie. Il adaug si eu pe Nicu Alifantis
multumesc:)
Pingback: Vacitim, pierdut in tara lepselor « Marin Toma's Blog
Pingback: ANTI ROYALTY…. « androxa
Pingback: Himera « Link-Ping
Cântec fără răspuns
Nichita Stănescu
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
3d cu voltaj
http://www.youclubvideo.com/video/80554/voltaj-3d
Pai sa stii ca e buna intrebarea… cum?
Pingback: Ce simplu mi-ar fi, dacă nu te-aş iubi « lunapatrata
Pingback: Ceva interesant … « Silence's Blog
Pingback: Rhema Marvanne – Tatăl nostru « Gabriela Elena
Pingback: Ultimul Mitropolit – 16 « Ioan Usca
Pingback: Dragostea mea « lunapatrata
Pingback: Pereche « lunapatrata
Pingback: Si totusi… « lunapatrata