
N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.
Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
“S” e rece azi din sunt.
Nichita Stanescu
ragnar,lunapatrata,androxa,orry,vacitim,cella,gabrielailies,grivie
eiiiiiiiiiiiiiiii
pe cine îl iubeşte pe NICHITA…
eu!, îl iubesc
A photo speaks thousand languages.
be sure
Pingback: Ziua bărbatului femeii | Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Is it fishy here…? « androxa
Pingback: Frumusetea mea imi face rau…. « lunapatrata
faină poza, şi mai fain Nichita!
Pingback: presimţire de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Vreau să mor înaintea ta | Per aspera ad astra
Pingback: Poveste din Banat « Ilarie
Pingback: Micoza | Caius
Pingback: Ultimul Mitropolit – 22 « Ioan Usca
Pingback: Recipe « schtiel
Pingback: Început de roman – Corespondent de Război | VERONICISME
Pingback: n-ai sa vii (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck