
Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
pasărea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescenţei ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roşie cireaşă dintr-un chiparos,
zână inventată!
Nichita Stanescu

Pingback: ciresar (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
Cat de mult, nespus de mult imi place aceasta poezie…multumesc fiindca mi-ai reamintit-o. O seara minunata!
o seara placuta si tie
multumesc…
Pingback: Luetke « schtiel
nichita va rămâne nichita!
o seară faină!
da Ottila…o seara frumoasa si tie….te imbratisez
Pingback: Luetke « schtiel
Pingback: :) « The Killer Harlequin
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 69) « Teo Negură
Pingback: Ultimul Mitropolit – 40 « Ioan Usca
Pingback: Iubirea ne-a jefuit! « Gabriela Elena
Pingback: in fericire « Rokssana's Blog