Ah, n-o să ştie nimeni
gingaşa pricină a cireşului
profunda pricină a stejarului
cauza ochilor mei.
Ah, n-o să ştie nimeni
zburata pricină a păsărilor
impietrita pricină a pietrelor
cauza inimii mele.
Ah, n-o să ştie nimeni
neagra pricină a pământului
curgătoarea pricină a râurilor
cauza sufletului meu.
Nichita Stanescu
Vin si eu cu o poezie despre…cirese:
Pofta de cirese
Vad un cires incarcat
As sari eu peste gard.
Dar mi-e teama de catel,
Am mai fost muscat de el.
Ma invart,cu jind ma uit,
Crengile,sunt pe pamant.
Lucitoare,rosioare,
Cand le vad, mi-e pofta tare.
Eu n-am ciresi in livada!
Daca sar,o sa ma vada,
Nea’Radu sau tanti Ana
O sa-i spuna,iar lui mama.
Vad pe Nita in cires
De fel e cam natlafet.
-Nu-mi dai niste ciresele?
-Dar tu ce imi dai pe ele?
Doar o clipa m-am gandit
Si un joc i-am oferit.
Nici nu-mi pasa ca l-am dat
Bine ca m-am saturat!
AURORA LUCHIAN VASLUI
O dupaamiaza placuta!
vai,vai…ce frumos…multumesc
o seara frumoasa sa aveti….
Pingback: Descantec de viaţă şi moarte… « lunapatrata
Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Întru aduceri aminte…