Noi credem că ascultăm, dar nu este adevărat. Dacă am asculta cu atenţie şi pe deplin, ne-am transforma vieţile.
Ascultarea este o experienţă a comuniunii, atunci când alegem să fim prezenţi, când “auzim” cu inima, nu numai cu urechile. Ascultarea nu este un act banal sau nesemnificativ, ci un act de mare finalitate şi frumuseţe, un act care inspiră şi înalţă. Este un mod în care ne putem oferi reciproc iubire şi respect.
Ascultăm nu ca să fim sau să nu fim de acord – ci, pur şi simplu, ca să ne auzim reciproc experienţa. Vorbim nu pentru a atrage atenţia sau aprobarea – ci pentru a comunica ceea ce se afla în inimile şi în minţile noastre.
Cea mai mare bucurie a noastră nu este să găsim aprobare la ceilalţi, ci să trăim experienţa de a auzi şi a fi auziţi cu adevărat, fără a fi judecaţi. Acest rezultat poate fi atins în orice întâlnire.
Paul Ferrini
x x x x x x x x x x x x x x x x x x
@ Corect, asa este frumos sa se intample in relatiile cu toti oamenii, in schimb in relatiile de mare intimitate sufleteasca, acolo se schimba lucrurile, trebuie sa fie afinitate, altfel ori te contrazici, ori alegi sa taci. Nu degeaba exista acea alegere a fiecarui om sa-si aleaga prietenii intimi (sufletesti) pe cei cu care au afinitati, afinitate ce aduce un mare confort sufletesc. Parerea mea.
*AFINITÁTE ~ăți f. 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească.
Zi buna Rokssana. Mi-au placut margaritarele din postul anterior, delicatele mele flori. Sunt preferatele mele
. Eu sunt invatata sa le zic “lacramioare”, asa mi-a ramas in memoria afectiva din copilarie.
vai,vai,vai..ce draguti sunt
ar fi bine sa citim chestia asta in fiecare dimineata inainte de a incepe ziua!
ar fi….
o zi buna
Pingback: Ultimul Mitropolit – 43 « Ioan Usca
@ Roksanna, pot sa te intreb de ce nu mi-ai aprobat comentariul? Ca in felul acesta demonstrezi contrariul a ceea ce este scris in acest post. Adica nu accepti toate parerile si ai lasa impresia ca esti “subiectiva”. Or, tocmai invers este mesajul postului tau. Sau nu?
Si oricum nu am inventat eu roata, nu zic nimic nou, frumos este sa comunicam cu toti oamenii, dar cand iti alegi partenerul de viata, spre exemplu, sotul tau il alegi pe considerente de afinitate sufleteasca, de potrivire, ca altfel ar fi un dezastru daca nu v-ati potrivi.
buna
ti-am aprobat comentariul…scuze pentru intarziere-n-am fost online…si apoi,am vazut 2 comentarii,am corectat si am aprobat doar unul…
asa…ai dreptate in ce spui si-mi place cum argumentezi…mi-ar placea sa-mi spui un nume…nu neaparat real,ar fi mai simplu sa te prind in mintea mea langa un nume
Am ceva probleme in clipa asta si nu pot sa raman online,dar fii sigura ca aprob comentariile si de obicei raspund..
ma bucura vizitele tale si-ti multumesc…
o zi buna sa ai
p.s. si eu am in minte lacramioare si nu margaritare(pe vremea mea asa le numeau)
@ Rokssana, buna, uite pot sa asociezi langa numele Chiara (clar, limpede).
(glumesc)
multumesc si eu tie. Imi place sa conversez cu tine, mai ales despre lucruri variate si generice.
Tu esti Roxanne al lui Sting ?
Nu, nu esti Roxanne al lui Sting, dupa felul postarilor tale si din fotografie, tu mai degraba esti un Vis. Stii poezia Tu esti un vis?
“Tu esti un vis, ce pot sa fac cu tine?
ramai acolo ca soarta sa-mi dezmierzi
cand zilele-mi sunt lungi si seara nu mai vine
cand frunzele-s albastre si licuricii verzi”
ma bucur sa te cunosc Chiara…numele meu e Roxana…cand mi-am facut primele conturi,adrese..erau cam luate toate “roxanele” si “rokssana” a fost una dintre solutii…si am ramas asa…
..ca noi astea mai trecute asa ne manifestam-avem toane si toane..
n-am timp totdeauna sa-ti raspund,dar incerc in limita timpului si…in limita chefului
asta e poezia,cred…Tu eşti un vis, ce pot să fac cu tine?
o aripă de înger uitată pe cuvânt
de mă cobori în neant sau mă ridici spre mine
tot invers voi pluti, împrăştiată-n vânt
Tu eşti un vis, un cearcăn de uitare
pictat sub pleoape în nopţile de rând
când mă aşez pe lună şi mă înclin la soare
să mai rămână-n ceruri, să nu coboare-n gând
Tu eşti un vis, ce pot să fac cu tine?
rămâi acolo ca soarta să-mi dezmierzi
când zilele-mi sunt lungi şi seara nu mai vine
când frunzele-s albastre şi licuricii verzi
Tu eşti un vis… ce simplă mi-e uitarea!
magia rătăcirii mă despleteşte-n vânt
tu eşti un zbor ce mi-a uitat cărarea
eu sunt un gând… ce te coboară-n rând
Tu eşti un vis…
Ileana Popescu Bâldea
Bine Roksanna, raspunde cand simti tu.
Da, aceea e poezia. Dar, eu am scris doar Strofa care mi se potrivea cu perceptia mea, restul poeziei nu era ptr starea mea de moment
ma bucur ca intelegi
o zi buna sa ai Chiara !
Pingback: Galopul | Gabriela Savitsky
Total de acord, in plus as adauga ca ascultarea e o forma de tratament psihologic, metoda dusa la extrem de americani.
In plus-plus, e si metoda cu care rezist eu in casnicie
da..dar ce casnicie minunata ai….si va inmultiti ,am inteles….deci, e de bine
Pingback: darul de a asculta (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
Foarte adevarat Rokssana. Ne dorim sa fim ascultati fara sa fim judecati.
O seara minunata iti doresc !
o seara frumoasa si tie Stefania!
Pingback: Cine moare… « lunapatrata
Pingback: Think green! « The Killer Harlequin
Pingback: Gazeta de perete – săptămîna #21 | coolnewz about hot thingz
Pingback: a renunta « Rokssana's Blog
Pingback: Scoala dragostei « Rokssana's Blog