intr-o zi vei gasi raspunsurile

Ne deschidem … si cautam raspunsuri, in alte culturi, in alte traditii, scriem despre ele, ii privim si analizam pe cei din jur si necontenit suntem convinsi ca suntem pe drumul care trebuie. Dar nu privim in noi. Pentru ca acceptam adevarul numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.
Ne trezim dintr-o data intr-o viata in care ,poate,am construit experienta, cariera, echilibru si realizam ca defapt trebuia sa facem altceva. Este absurd pentru minte si suflet sa traiesti o asemenea experienta, nu-i asa?

Poti sa schimbi totul doar pentru ca tu ai evoluat? Accepti iluminarea ca o forma de insingurare si reconstructie a noului drum?
Sunt emotii pe care cei din jurul meu le traiesc, sunt emotii pe care le-am trait si eu… si care dor. Provocari traite atat de diferit…

Si atunci am realizat cat de multi se resemneaza si cat de putini accepta un alt drum. Este coplesitor sa constientizezi ceea ce se petrece in jurul tau si sa te resemnezi. Cauti refugii si amani cu orice pret discutia cu tine insuti. De teama de a nu rani pe cei din jur sau mai bine zis pe tine.

Prietenii mei sunt atat de diferiti, dar tocmai de aceea ii iubesc, pentru ca fiecare este special in felul lui. Multi dintre ei sunt dintre cei putini care au ales sa inceapa un alt drum, sa se regaseasca si sa se reinventeze cum spun eu. Altii inca nu au puterea, de teama de a nu ramane singuri. Se complac in visele care si le-au creat si sufera in continuare. Accepta si adorm nefericiti sperand la un maine in care poate se va intampla o minune. Caci diferenta de vibratie este din ce in ce mai mare. Insa din pacate nu se intampla astfel de minuni.Si astfel ei pot ramane captivi in visele create, nevazand ca totul poate fi re-creat. Si raman prinsi undeva intre lumi, poate jinduind la ceva ce nu se integreaza in tiparul Universului sau planul divin propriu.

Avem nevoie de confirmare, avem nevoie de timp sau avem nevoie sa exploram acea parte din noi pe care nu o intelegem inca cu adevarat?

Ei bine, intr-o zi vei gasi toate raspunsurile pe care le cauti. Privind din exterior, da, iti trebuie o doza de curaj (uneori esti considerat un pic nebun!), sa intelegi ca drumul de unul singur nu este o povara ci este un drum ca oricare altul.

Este foarte adevarat ca nu este deloc usor sa accepti ca viata ta nu va mai fi la fel, dar ai liberul arbitru! Pentru ca vrei, undeva in adancul fiintei tale echilibrul si ancorarea in viata ta a acelor lucruri care te fac sa te simti implinit. Le vei primi daca le ceri. Le vei primi in momentul in ai decis ca vrei sa te “asculti” si poate nu in forma in care tu insistent, obsesiv le ceri sau vrei, si asta mai ales daca ele nu sunt in acord cu planul divin personal. Pentru ca de obicei raspunsurile noastre se ascund acolo unde nu cautam niciodata. In noi. Pentru ca in toate momentele vietii noastre exista lucruri care s-ar fi putut întampla, dar pana la urma nu s-au întamplat. Există clipe magice care trec neobservate si brusc mana Universului ne schimba destinul.

Alchimistul—Paolo Coelho

o
o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o

25 comments on “intr-o zi vei gasi raspunsurile

  1. Pingback: intr-o zi vei gasi raspunsurile (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck

  2. Pingback: Ispititorul « Ioan Usca

  3. Pingback: From darkness… « androxa

  4. Pingback: Love is the drug… « androxa

  5. Pingback: Castle « schtiel

  6. “Poti sa schimbi totul doar pentru ca tu ai evoluat? Accepti iluminarea ca o forma de insingurare si reconstructie a noului drum?”

    Iluminarea nu ar trebui sa determine insingurare.Insingurare inseamna sa pui lumina sub obroc!Lumina trebuie sa lumineze! Chiar daca la inceput palpâie ca o lumânare, are putere sa lumineze in intuneric!

    “Lumina, tuturor se dăruieşte…
    Să-ntinzi potirul numai, s-o primeşti!
    Şi pleacă, după ce rodeşte…
    Ca scuturându-te, să-nveşniceşti!
    Odată dăruindu-se,nu poate
    De-a nu fi-ntreagă-n oricât de puţin…
    I-ar trebui o eternitate,
    Să-şi retragă slava dintr-un crin!” (Ioan Alexandru)

  7. Pingback: Miercurea fără cuvinte 8 – linia viselor « Teo Negură

  8. Pingback: Miercurea fara cuvinte – “bilete de papagal” « lunapatrata

  9. Pingback: Orice cale îşi are povestea ei « Gabriela Elena

  10. Iar eu cred ca noi alegem sa ne complicam viata, iar dupa ce ne-o complicam de-o iau toti dracii, ne lamentam ca-i complicata. ;)
    Gindim cu 8-10% din capacitatea creierului, dar vrem cu orice pret se ne depasim conditia si limitele, speculind pina scoatem fum pe nari si considerindu-ne a totstiutori. N-as spune ca-i rau, doar ca-i inutil, pentru ca nici nu acceptam cunoasterea treptata. Nu, noi stim exact cum a aparut universul, planetele, sorii, gaurile negre, omul si Arca lui Noe. Stim cu exactitate cum va fi dupa ce dam coltul, desi nimeni nu si-a pus problema ca poate fi ca inaite de-a te naste. Ba mai mult, de vreo 60-70 de anisori, ne tot scremem sa gasim antidotul cancerului si pina in prezent, am gasit doar canci :lol:
    Ma intreb, oare suntem mintosi sau doar mintosi inchipuiti?

    • prea o iei in tragic…de ce crezi toate astea? nimic din ce se intampla aici nu are atata seriozitate cata ii dai…e clar ca miroase de departe a superficialitate..e doar un joc…

  11. Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Drumul Templierilor prin Ţările Române – Ziua 1, Ploieşti şi Braşov

  12. Pingback: Miercurea fara cuvinte..6.. « androxa

  13. Pingback: Expozitie Tonitza la Muzeul de Arta din Timisoara « Supravietuitor's Blog

  14. Pingback: Sir John Everett Millais (8 iunie 1829 – 13 august 1896), pictor englez pre-rafaelit « my heart to your heart

  15. Nu, n-o iau in tragic, doar constat tragedia :lol: De fapt deviza mea e “nu lua viata in serios, oricum nu vei iesi viu din ea” ;) Asa ca, eu incerc sa-mi simplific, pe cit posibil, viata, constatind in acelasi timp cum altii incearca sa si-o complice.
    Cit priveste “joaca” sincer, n-am perceput-o, dar acum ca mi-ai atras atentia, let’s play! ;)

    • mi-a placut deviza ta…e tot un adevar spus in joaca…
      pentru mine inca e o minune internetul…l-am descoperit tarziu,in urma cu vreo 4 ani…si de atunci nu contenesc sa ma minunez…..iar disputele si prieteniile cu niste oameni virtuali ma amuza (de cele mai multe ori)…am invatat sa nu mai iau totul in serios …si sa fiu mai relaxata…
      o zi minunata iti doresc :)

  16. Pingback: Armata, logos-ul şi lofos-ul « Teo Negură

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s