Atunci cand purtăm măști, atragem lângă noi oameni ce poartă măști.
Atunci când mințim, oamenii care mint vin spre noi.
Atunci când ne prefacem că iubim, oamenii de langă noi mimează iubirea.
Atunci când avem teamă, intâlnim oameni dependenți, ce aleg să ramână lângă noi din teamă de singurătate, nu din iubire.
Frica adevărată reacționează la adevăr. Ea ne spune de ce ne este frică și din ce motiv. Mecanismele de apărare au fost puse în funcțiune, pe baza fricii de adevăr. Funcția lor este să ne protejeze, de teamă că nu merităm iubirea! Atunci când refacem legătura cu iubirea, aceste strategii de apărare se topesc.
Ne place sentimentul pe care-l avem în adâncul sufletului nostru, atunci când aplicam aceste principii noi, putând simți mai multă iubire. Iubim persoana în care ne transformăm pe măsură ce inversăm tiparele vechi, ineficiente. Iubim alegerile pe care le facem și iubim curajul care se naște pe masura ce rostim adevărul despre ce simțim și ce nevoi avem.
Pe parcursul acestui proces, devenim acea persoană pe care ceilalți o pot iubi și în care pot avea încredere. Pe masură ce adunăm în noi tot mai multă iubire, atragem alți oameni care au și ei iubire în ființa lor. Nu numai că avem iubire de sine pe care s-o prețuim și să o protejăm, dar mai avem și opțiuni emoționale de încredere, care să ne anunțe când facem sau când spunem ceva ce ne pune iubirea de sine în pericol.
Avand iubire de sine în interior, am revenit la iubire.
Noi suntem iubirea de care avem nevoie. Restul…atragem mereu asemănător nouă!
Pingback: Povestea pisoiului erudit – 3 « Ioan Usca
Pingback: teama de iubire (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
Intradevar daca vrei sa fi iubit trebuie mai intai sa inveti sa iubesti.
Pingback: Stiri scurte: 16.06.2011 « George Valah Blog
Pingback: Realităţi | Gabriela Savitsky
Postul tau contrazice legile fizicii
, simtindu-ma sufocat de iubirea celor cu care veneam in contact 
Eu am ales sa port masca
Iar acum serios, parerea mea e ca iubirea de sine, narcisismul, nu atrage. Mie-mi repugna si nici nu-l consider a fi o calitate, desi toti suferim de el, in mai mare sau mai mica masura. Eu sufar al dracului!
asa..bravo
..pe masura ce citeam aveam deja in gand sa-ti spun ce singur si bine ai spus…narcisistule

din articol nu reiese nimic din ce ai inteles tu…dar e minunat
Ai dreptate, nu contrazice doar legile fizicii, ci si conceptele biblice. A raspunde cu aceeasi moneda nu cred ca e o dogma crestineasca, cel putin asa ne spunea profesoara la cursurile de religie de la “Stefan Gheorghiu”
aaa…pai,eu n-am fost la scoala asta..
…asta faceati voi la scoala asta?mai,mai,mai…
Frumos scris…În esenţă, e in spiritul Cărţii: “cu ce măsură măsori, cu aceea ţi se va măsura”, deci, până la urmă, tu faci alegerile. Îmi plac foarte mult sculpturile cu care ai ilustrat articolul, amintesc de Brâncuşi.
din pacate,nu-mi aduc aminte autorul…..nici site-ul…au fost salvate in computer dar fara autor..va trebui sa caut sau sa-mi amintesc
o zi frumoasa sa ai Zina
Tema aleasa astazi nu e usoara. Oamenii au retineri sa vorbeasca despre iubire. Sa o exprime, devine si mai greu. Facem abstractie de ceea ce apare zilnic la tv.
Purtam masti de teama de a fi noi insine. Daca asa cum suntem, nu placem? Ori tocmai asta vrem, la inceput.
Cand dam mastile jos suntem firesti.Ne simtim liberi. Traim. Dar asta se intampla in prezenta celor dragi, care ne stiu de.o viata si alaturi de care am trait, rau sau bine. Avem cat de cat, incredere. Putem sta “dezbracati”. Desi uneori, pentru a nu.i incarca in plus cu alte probleme, zambim, cand de fapt suntem tristi. Sau…putem avea mari surprize si din partea lor…cine stie?
Zic si eu…
Zi faina la toti!
ideal ar fi sa nu purtam mastile…sa ne aratam adevaratele suflete
o zi minunata si tie Carmen !
Pingback: Doi stropi « Marin Toma's Blog
Pingback: Lucrarea monumentală, Elena Udrea si Gheorghe Ştefan, de Ştefan Potop « Supravietuitor's Blog
Pingback: Te iubesc fără cuvinte « lunapatrata
Iubirea aceasta de sine înseamnă, de fapt, câştigarea încrederii în sine, nidecum devenire narcisistă, cum spunea domnul de mai sus.
Oare cum e să fii ,,sufocat” de iubire? Asta nu există. Înseamnă că nu-i iubeşti pe cei care ,,te sufocă” (tu, nu ei).
Şi, când iubirea e adevărată, nu e nevoie de nicio mască. Restul, e minciună.
Şi cum ar putea contrazice legile fizicii, ceea ce e scris aici? Pe acelea nedescoperite, poate, sau neînţelese. Sau, în fizică s-or fi făcut noi descoperiri despre alcătuirea sufletului?? Eu credeam că e vorba de psihologie, nu de fizică.
Şi, mai vreau să spun că-mi plac articolele dumneavoastră.
Zi senină!
domnul se alinta..incerca sa ma provoace doar…
multumesc frumos….o zi minunata
lili1d (3d fiind o exagerare)


Tot domnul de mai sus afirma ca iubirea si increderea sunt notiuni complet diferite. Increderea in tine ti-o da cunoasterea si experienta, care insa nu produc sentimentul de iubire de sine, ci doar de automultumire, de satisfactie.Ca iubirea poate genera incredere, e adevarat, dar asta nu le face sinonime.
La chestiunea cu sufocare, l-am pus pe nenea ala hepatic sa rida, pentru a-si da seama si copiii ca-i vorba de o gluma
In legatura cu analogia facuta, ti-as recomanda un manual de fizica din clasele primare din care vei putea afla ca doua cimpuri magnetice cu aceeasi polaritate, se resping intotdeauna, always si toujours.
Dupa cum vezi, sarcasmul tau e nefondat si off the wall.
Zi studioasa!
mai,mai,mai..cu cine te certi? cine te-a suparat?
Îmi pare rău că sunt oameni care se exprimă astfel. Doar m-a întristat.
Acel 1d poate fi cel din povestirea doamnei Ana-Veronica Mircea. În cazul ăsta nu mă supăr . Păcat că vă consideraţi atât de inteligent! Şi îmi plăcea postul acesta ca şi altele de pe acest blog. Chiar n-am de gând să studiez ce nu este cazul.
Sorry, mă retrag.
haideti sa nu ne suparam….sunt lucruri mult mai grave pe pamant
o seara placuta !
lili
Nu consider ca trebuie sa-ti ceri scuze si nici sa te retragi. Nu e vorba de cit de inteligent ma consider eu si nici de ce trebuie sa studiezi tu, dar daca contrezi o persoana necunoscuta, cu sarcasm si in necunostinta de cauza, ar cam trebui sa te astepti la ceva replici taioase.
In rest, toate cele bune!
După cum vedeţi, am revenit. Am studiat să văd dacă am greşit aşa de tare, dar…
M-a derutat la acea glumă lipsa unor ghilimele, care ar fi făcut-o să pară, într-adevăr, glumă. În general înţeleg glumele, chiar dacă îmi pică fisa mai greu, ca la ardeleni.
Totuşi, cred că e o legătură foarte strânsă între încredere şi iubire. Dacă e pentru altă persoană, iubirea trebuie să fie însoţită de încredere, fără măşti. Eu nu văd altfel. Sau, nu cred că se poate.
Dacă e vorba de iubirea de sine, mai întâi trebuie să dobândeşti încrederea în tine însuţi, pentru a atinge o stimă de sine de nivel normal spre înalt.
E posibil ca experienţa şi cunoaşterea, să nu te facă să ai mai multă încredere în tine. Asta depinde mult şi de cei din jur, de nivelul la care ei te apreciază. Dacă un apropiat (chiar şi un necunoscut) îţi oferă aprecieri negative, te poate dărâma, indiferent de cât de bine eşti pregătit. E nevoie de un scut autocreat sau eu ştiu de mai ce, pentru a nu lua în seamă, să zicem, nişte jigniri.
Şi, serios, cred că mi s-ar potrivi un 1d. Dac-aş fi doar un punct, nu m-ar mai vedea nimeni.
Şi, încă o dată, aprecieri pozitive din partea mea, pentru înţeleapta moderatoare.
Eeee, nu m-a suparat, m-a indispus, ca asa mi se intimpla cam odata pe luna
Pai nu?
N-am nimic impotriva polemicilor, atita timp cit sunt fondate si documentate. Altfel, mai bine-si vede fiecare de commen-ul lui
Iar tu, daca ma mai delete o singura data, iau avionul si vin sa-ti cer socoteala
cine te-a dilit
? pardon-delete…
o seara buna sa ai..eu ies..
Domnul de mai sus are dreptate în tot ce spune. Îmi asum critica unui om experimentat.
De altfel, vă doresc mult bine.
Nu stiu cine, dar stiu unde.
La postul cu pisicile. In fine nu mai conteaza, am vrut doar sa-mi justific absenta de o ieri