Iubirea este similara cu parfumul unei flori.
Ea nu a inflorit pentru o persoana anume,
nu urmareste anumiti oameni carora sa le pretinda “Mirositi-ma !”.
Ea doar isi raspandeste parfumul.
Cineva poate fi prin preajma si se va bucura de parfum. Norocul lui !
Bucuria florii nu depinde de existenta acestei persoane.
Floara se bucura de propriul parfum, de faptul ca il poate raspandi in jur.
Asa este si cu iubirea, ea este parfumul fiintei tale.
Si se manifesta intr-un singur caz: atunci cand ai inflorit.
-Adrian Nuta -
x x x x x x x x x x x x x x x x x x
… si doar atunci infloresti, cand o daruiesti
o noapte linistita si o noua saptamana plina de bucurii iti doresc Rokssana
merci Stefania…….si tie o saptamana frumoasa si usoara
Dar când începi să te ofileşti? Înfloreşti din nou?
de ce sa te ofilesti? depinde…..
Pingback: Sit « schtiel
Pingback: parfumul iubirii (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
Da ! Mare dreptate…
Mare adevar grait-a nenea asta, desi contravine uzantelor socialiste si dogmelor bisericesti
I am totally puzzled 
Pai daca iubaretii sunt ca niste flori si dragostea lor, un parfum dedicat celor din preajma, de ce li se spune iubaretilor, fustangii, iar iubaretelor, femei usoare, cind ei sunt cei “infloriti” in permanenta?
Doamne, cat de simplu, dar cat de corect si normal si firesc si “tot ce vreti” in acelasi timp!
Pingback: Tangoul… « lunapatrata
Pingback: Festivalul Internaţional Opera Nights la Castelul Corvinilor, 3 – 10 iulie 2011. « Supravietuitor's Blog
Pingback: The man with the child in his eyes… « androxa
Pingback: Stargazing… « androxa
Pingback: Hunger…. « androxa
Pingback: Do not follow… « androxa
Pingback: Doom…. « androxa
Pingback: It doesnt interest me… « androxa
Pingback: Sunt câţiva « Teo Negură