despre ferestre

Rareori ferestrele înţeleg ce se întîmplă în jurul lor:

ele se deschid larg, cu aceeaşi melancolică nonşalanţă

răsăriturilor de soare, ca şi sinucigaşilor cu rău de înălţime.

Se întîmplă însă uneori ca ferestrele să înţeleagă prea bine

ce se întîmplă în jurul lor, şi atunci totul se schimbă.

Este o prejudecată că numai oamenii, animalele de casă şi farfuriile zburătoare se pot arunca de la fereastră.

Atunci cînd transparenta disperare le devine insuportabilă

ferestrele se aruncă de la etaj cu o graţie neînchipuită.

Este adevărat, acest lucru –

pentru că, orice s-ar spune, este un lucru –

se întîmplă din ce în ce mai rar

odată cu emanciparea tehnicilor de fixare a ferestrelor.

Totuşi, cînd situaţia atinge limite nebănuite

ferestrele nu ezită o clipă să se arunce în stradă

cu toate riscurile pe care le comportă un asemenea gest irepetabil.

Există ferestre tot atît de albe şi tot atît de complicate

cît sentimentul de deznudare al ploii

mai complicate, uneori, chiar decît albele trupuri

roşii, verzi şi autodidacte ale lui Vayenas.

Ferestre din penumbra cărora cel mai bine se văd

apusurile de soare şi de dragoste

ferestre cărora li se refuză

răsăriturile şi multe alte sentimente solare.

Ferestre de nord ale căror oglinzi cunosc zăpada

din privirile de gheaţă ale eschimoşilor narcisişti

ferestre sudiste, nudiste şi secesioniste.

Ferestre care nu se deschid niciodată

şi ferestre care nu se vor închide vreodată

ferestre care se hrănesc din tristeţea cîte unei priviri îndepărtate

din transparenţa matinală a cîte unui umăr gol şi inocent

din nostalgia braţelor albe încărcate de amintiri.

Ferestre luminate şi ferestre întunecate

ferestre îndrăgostite de vis şi de vis-à-vis

îndrăgostite de sinucigaşii pe care îi confundă

cu pescăruşi nihilişti şi îngeri comis-voiajori.

Ferestre cu dantele, arsenic şi perdele din celuloid

ferestre fără perdea în spatele cărora femei tinere îşi dezvelesc trupul cu disperată generozitate pentru ca prinţi tineri şi chipeşi, cu sensibilităţi voyeuriste, să le zărească şi să le salveze o dată pentru totdeauna.

Ferestre complice şi ferestre ostile

ferestre prin care lumea se vede mică şi grăbită

alergînd într-o direcţie necunoscută.

Ferestrele de scurt-metraj ale lui Peter Greenaway

şi haremul de 2000 de ferestre cu coapse soft

ale firmei Microsoft.

Ferestre care nu duc nicăieri.

Ferestre între două vîrste.

Ferestre rotunde precum răsăriturile de soare

ferestre ovale, înclinate, aplecate

ferestre înalte, cu picioare lungi de oglindă

ferestre androgine.

Ferestre ale căror sentimente baroce se nasc

tocmai pentru a fi puse în ramă.

Ferestre opace, terne, mizantroape

ferestre cu dioptrii mici şi pretenţioase

ferestre transparente precum femeile îndrăgostite.

Ferestre albe.

Ferestre roşii.

Ferestre albastre.

Rareori ferestrele înţeleg ce se întîmplă în jurul lor. Dar atunci cînd înţeleg se sinucid fără cel mai mic regret: se aruncă de la etaj (cele care au privilegiul de a locui la etaj) sau, pur şi simplu, se închid în ele însele, asfixiindu-se în propria oglindă.

 

 

Iulian Tanase