După ce m-am rupt în bucăţi

Cu ce-ncordată atenţie
te urmăresc
lipind şi cosând
şi potrivindu-mă din nou laolaltă.

Creierul meu a fost
o păpuşă spartă, i s-a fărmat inima
de-atâtea greşite planete mecanice,
pendule şi ochi de sticlă
zornăiţi pe sârmă care bâltâcăie
şi totuşi conştiinţa mi-i
tare, golită,
o cunoaştere albastră
sub care poţi să umbli, fără
a-ţi da seama că eşti singurul
gând legănat în ţeasta mea
de păpuşă, cer boltit, secată
fântână întoarsă, o lipsă
de anotimpuri rotite ce-ar putea ţine
înecul într-un gol
mai adânc decât apa.

Dar neştiutoarele riscuri
sau tocmai
de aceea poate
mi-atingi capul
universul în ţăndări
iată luna şi soarele
se-nalţă, se-ntind şi apun
iarăşi deasupră-ne
aşa cum se cuvine
în vreme ce gâtul mi se suceşte
dres de-ndemânatecele-ţi degete.

Margaret Atwood

Traducere de Ion Caraion

androxa ,haicasepoate ,haicasepoate.eu,
teonegura ,napobloghia ,mirelapete ,klausen1976 ,

lunapatrata ,vis-si-realitate-2 ,lecturirecenzate ,

klausen ,g1b2i3 ,romanianstampnews,

papornitacuvorbe,ragnarslife,ivanuska

About these ads

24 comments on “După ce m-am rupt în bucăţi

  1. Câteodată, o reparaţie este necesară. Lipeşti pe inimă un strop de cunoaştere, înlocuieşti un gând uzat, mai pui un regret în sertar şi-ţi torni în pahar puţină speranţă…

  2. Pingback: După ce m-am rupt în bucăţi (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck

  3. Pingback: Soft strokes…. « androxa

  4. Pingback: Israel Kamakawiwoole – o voce de aur | Blogul lui Nea Costache

  5. Pingback: Coafura lui Lucian Duta rezista « Hai ca se poate!

  6. Nu spune nimanuia ce stii si ce-ai vazut;
    E-o cale de-a-ntelege mai trista, dar curata.
    De cate ori si zborul nadejdii ti-a cazut,
    Sa n-afle nici fratia, nici pizma niciodata.
    De-ai aripi, ti le-ascunde, de-ai nimburi- de asemeni.
    Nu-ti cheltui mireasma, ca rozele si crinii.
    Ascunde-ti-o si steaua, ca-n sanul unei cremeni.
    Ea stie ca-i zalogul de taina al luminii.
    Cladeste-ti, frate, viata cu pesterile-n tine,
    Si pardosindu-ti noaptea cu lespezi de rubine,
    Vei sti tu singur daca se sting ori scanteiaza.
    O punte duce-n bezna-ncuiata cu zavor-
    Sfarama-i-o si puntea, arunca-ti si unealta.
    Tu vei cunoaste singur, si-nvins si-nvingator,
    Ce goluri si prapastii iti leaga-o zi de alta.

    Tudor Arghezi – Nu spune

  7. Cred ca fiecare din noi se regaseste in poezie si isi descopera cel putin un moment in viata in care sufletul i-a fost rupt in bucati si-apoi l-a lipit la loc, n-a iesit cum era inainte, dar a iesit mai frumos… cel putin asa cred eu. :)

    O seara minunata Rokssana :)

  8. Pingback: Despre Prietenie, Mircea Eliade « Supravietuitor's Blog

  9. Pingback: Pe ape…intr-o barca de hartie (4) « lunapatrata

  10. Pingback: De taină la poartă | Blogul lui Nea Costache

  11. Pingback: Vara, muzică şi culoare « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s