stiinta voioasa

A „conferi stil” caracterului tău —iată o artă majoră şi rară!

O exercită cel care vede în întregime tot ceea ce firea sa îl oferă ca puteri şi slăbiciuni,pentru a le Integra apoi unui plan artistic,pînă cînd fiecare dintre ele apare drept artă şl raţiune, însăşi slăbiciunea încîntînd privirea.

Aici s-a adăugat o bună parte din a doua fire,colo s-a îndepărtat o bucată din prima fire —de amîndouă dăţile cu pregătire îndelungată şi osteneală zilnică.

Untul ce n-a putut fl îndepărtat este aici ascuns şi dincolo transfigurat în sublim.

Multe lucruri vagi,care se împotriveau unei alcătuiri,au fost păstrate şi folosite pentru privelişte şi îşi vor îndrepta ecoul spre depărtări şi nemărginire.

La urmă, cînd opera este terminată,se dezvăluie cerinţele Imperioase ale acelui gust care a dominat şi alcătuit,în mare ca şi în mic:faptul că gustul a fost bun sau prost are mai puţină importanţă decît s-ar crede —destul că este un gust!

Firile puternice şl dominatoare vor fi cele care îşi vor găsi în asemenea constrîngeri, într-o asemenea supunere şi perfecţiune sub legea proprie,bucuriile cele mai subtile;patima puternicei lor voinţe se îmblînzeşte în faţa oricărei naturi stilizate,a oricărei naturi învinse şi aservite;chiar dacă trebuie să clădească palate sau să amenajeze grădini,aceste firi se împotrivesc să lase frîu liber naturii.

Dimpotrivă,caracterele slabe,incapabile de stăpînirea de sine,sînt acelea care urăsc forţarea stilului;ele simt că dacă această silire cumplită le-ar fi impusă,ar deveni josnice sub jugul ei — aceste caractere devin sclave de îndată ce slujesc şi urăsc slujirea.

Astfel de spirite —ele pot fi şi de primă categorie — tind întotdeauna să se înfăţişeze şi să se interpreteze pe sine şi tot ceea ce se află în jurul lor,ca natură liberă,sălbatică,arbitrară,fantastică,dezordonată,surprinzătoare —şi au dreptate fiindcă numai în felul acesta îşi fac bine lor înşişi!

Căci e nevoie de un singur lucru,ca omul să-şi găsească mulţumirea de sine, oricare ar fi ficţiunea sau arta de care se foloseşte, deoarece numai atunci înfăţişarea omului va fi suportabilă!

Cine este nemulţumit de sine însuşi este neîncetat gata să se răzbune pentru aceasta;noi ceilalţi vom fi victimele sale,fie şi numai prin aceea că va trebui să-i suportăm mereu înfăţişarea urîtă.

Căci priveliştea urîţeniei te face rău şi posomorit.

Friedrich Nietzsche

androxa ,papornitacuvorbe ,mirelapete ,lecturirecenzate ,

teonegura ,lunapatrata ,ivanuska ,adrianvoicu