“Mintea îndreptata spre afara este radacina naivitatii tale copilaresti. Chiar daca ai ajunge la luna, ce ai sa faci acolo? Vei fi acelasi! Vei sta pe luna având în cap aceleasi prostii, acelasi balegar de vaca sfânta pe care îl tot cari în inima. Nu va fi nici o diferenta. Poti sa fii sarac lipit, poti sa fii putred de bogat; poti sa fii total anonim, poti sa fii renumit în toata lumea – nu exista nici o diferenta, tot copilaros esti, si asa vei ramâne daca mintea ta nu va face o cotitura la o suta optzeci de grade, începând sa se îndrepte spre interior, daca mintea nu ia o cu totul alta dimensiune, devenind meditatie.
Meditatia este întoarcerea mintii catre sursa ei.
Meditatia te face matur; meditatia te face cu adevarat adult. Sa înaintezi în vârsta nu înseamna sa devii cu adevarat adult, pentru ca vad oameni de optzeci de ani care joaca jocuri urâte, se joaca de-a puterea politica. Somnul pare sa fie profund. Când au sa se trezeasca? Când se vor gândi la lumea launtrica?
Moartea îti va lua tot ce ai acumulat – putere, bani, prestigiu. Nu va ramâne nici urma din toate astea. Toata viata ta va fi anihilata. Va veni moartea si va distruge tot ce ai realizat; va veni moartea si îti va dovedi ca palatele tale n-au fost decât palate din carti de joc.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti.
Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. “Celalalt este iadul”. Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: “a cui este vina?” Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei.
Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati…
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce esti atat de trist?”
Mulla a raspuns: “Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri.”
Omul a spus: “Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum”.
Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. “
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli. Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca “Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.”, atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
Maturitatea înseamna sa stii ca exista în tine ceva nemuritor, ceva care va transcede moartea. Ca sa stii, trebuie sa-1 cunosti. Mintea cunoaste lumea, meditatia îl cunoaste pe Dumnezeu. Mintea este o cale de a întelege obiectul, meditatia este o cale de a întelege subiectul. Mintea se preocupa de continut, meditatia se preocupa de continator – constiinta. Mintea e obsedata de nori, meditatia cauta cerul. Norii vin si pleaca; cerul ramâne, dainuie.
Cauta cerul launtric. Iar daca îl vei gasi, nu vei muri niciodata. Corpul va muri, mintea va muri, dar tu nu vei muri. Iar când cunosti asta, cunosti viata. Ceea ce numesti tu acum viata nu e viata adevarata pentru ca o sa moara. Numai cel care mediteaza stie ce e viata, pentru ca el a ajuns la sursa vesniciei.”
OSHO – Maturitatea.
androxa ,incaunipocrit ,innerspacejournal ,theodora0303 ,papornitacuvorbe ,zamfirpop,ivanuska,haicasepoate ,clipedecluj ,vizualw
Eu văd maturitatea mai degrabă ca o acceptare a poziţiei pe care o ai în societate, în cadrul încrengăturii de relaţii pe care le întreţii, la care mai adaugi oleacă de discernământ la luarea unor decizii care te pot afecta pe tine sau pe cei din jur.
Cineva îmi suflă (eu fac cât doi cititori, Rokssana) că maturitatea înseamnă invăţare şi adaptare la regulile sociale. De fapt, tot pe acolo ajungem…
te cred…tu ai atins maturitatea sigur..stiu eu
Poate… Dar ştii ceva? Mi-e un dor teribil de nişte ani… care s-au cam dus şi-mi pare rău…
Mă doare… timpul!…
toti avem durerea asta…dar mai e timp
trebuie doar sa vrei…
Am întâlnit în metrou nişte tineri care îşi exprimau dorinţe de cadouri pentru când vor împlini 18 ani. Ea spunea că vrea vreo 10 000 de euro şi o maşină. El a spus că nu vrea maşină căci n-o să aibă bani s-o întreţină, şi-apoi, oricum îi place să meargă cu metroul.
de cele mai multe ori, cand ajungem la maturitate, nu acceptam maturitatea…cand suntem copii, ne dorim sa fim maturi…
Pingback: Miercurea fără cuvinte -Azi, doar puțină muzică veche! | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Paporniţa rockeriţă | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Lacul parcului, albastru! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Maturitatea (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
A arunca responsabilitatea pentru actele tale pe umerii altuia o fi o eliberare pentru tine, dar este mizerabil pentru celălalt. Până la urmă este un act de egoism. Dacă maturitatea e atestată de capacitatea de a-ţi asuma responsabilitatea propriilor acte, mulţi mor imaturi, la vârste înaintate…
Pingback: Enigma Otiliei 15 - 16 Relaţii de familie
Oricum, oricare din noi dăm vina pe celălalt, oricât am crede şi-am susţine că nu e aşa; măcar în gând şi tot o facem; fiindcă “ştim noi” mereu totul;…Când apari pe lume nu ştii nici cum e să fii copil, nici matur; te trezeşti că eşti sau că nu mai eşti, într-o zi, cu anii, nimic premeditat. Te-ai maturizat, fiindcă ai luat nu ştiu ce decizie? Nu cred, Fiindcă o faci constrâns, nu? Ori, ce dovadă de maturitate e asta? E, cel mult, o lecţie. Nici măcar dicţionarul nu ne dumireşte asupra termenului. Mie îmi place OSHO, dar nu când vorbeşte de perfecţiune, de atins miezul termenului, fiindcă niciunul nu ne încadrăm în termeni; suntem undeva pe lângă…n-avem cultura sentimentului, cum s-ar zice. A niciunuia. Avem doar indicii, niciodată siguri…
Pingback: Corbul (Miercurea cuvântătoare) « Ioan Usca
Pingback: busy ….busy…Miercurea fara cuvinte…16 « androxa
Pingback: Miercurea fără cuvinte: SE ÎNTÂMPLĂ ŞI AŞA : « Stropi de suflet la vedere
Pingback: surle și trâmbițe. da’ tobe avem? | freestyler
Pingback: Poveste parfumată. Parfum uitat, de verde crud « Mirela Pete. Blog
Pingback: surle și trâmbițe. da’ tobe avem? | DAP