Şi un preot bătrân îi spuse:
„Vorbeşte-ne despre Religie.”
Iar el zise:
„Vorbit-am oare astăzi şi despre altceva?
Oare nu e religie
fiece faptă
şi fiece moment de cugetare,
Dar ceea ce nu e nici faptă şi nici nu-i cugetare,
ci-i doar înmărmurire şi surpriză mereu izvorâtoare-n suflet,
chiar şi atunci când mâinile cioplesc în piatră or îi dau lemnului o formă?
Cine-ar putea să pună un hotar
între credinţă şi lucrarea sa,
între simţire şi îndeletnicire?
Şi cine ar putea să-şi rânduiască orele zicând:
«Aceasta-i pentru Dumnezeu,
cealaltă-i pentru mine însumi,
aceasta-i pentru suflet,
cealaltă pentru trup»?
Căci toate ceasurile voastre-s aripi
care zboară prin văzduh de la un suflet către altul.
Acela care-şi poartă pioşenia
doar ca pe un veşmânt de sărbătoare,
mai bine ar umbla făr’de veşminte.
Nici vântul şi nici soarele nu-i vor lăsa pe piele urme.
Şi acela ce purtarea şi-o croieşte
după regulile bunei cuviinţe,
închide pasărea măiastră într-o cuşcă.
Cântul cel mai liber nu se înalţă de după gratii or zăbrele.
Acela pentru care rugăciunea-i o fereastră
ce-o poţi deschide ori închide,
n-a vizitat pesemne casa propriului său suflet,
unde ferestrele-s mereu deschise.
Viaţa de fiecare zi îţi este templu şi religie.
Când intri-n templu, să iei tot ce-i al tău cu tine
la-ţi plugul şi ciocanul, ia-ţi maiul şi lăuta,
Şi lucrurile ce le-ai zămislit din trebuinţă or plăcere.
Căci întru rugăciune nu poţi să te ridici
mai sus decât îţi sunt izbânzile
si nici să te cobori mai jos decât te-au coborât neîmplinirile.
Şi ia-i pe toţi cu tine:
Căci întru închinare nu poţi să zbori
mai sus decât le sunt speranţele
şi nici să îţi pleci fruntea
mai jos decât îi duse deznădejdea.
Iar dacă vrei să îl cunoşti pe Dumnezeu,
nu sta să-l cauţi în cimilituri
Ci mai degrabă uită-te împrejur
şi-ai să-l ghiceşti în jocul copiilor tăi
Şi uită-te în sus;
ai să-l zăreşti mergând pe-un nor
şi întinzându-şi braţele-ntr-un fulger,
şi coborând apoi cu ploaia.
Îl vei vedea în flori,
zâmbindu-ţi şi sus în pomi,
făcându-ţi semn cu mâna.”
Fragmente din volumul lui Kahlil Gibran – Darul iubirii
androxa ,papornitacuvorbe ,alicegeorgiana ,schtiel ,vizualw ,innerspacejournal ,theodora0303 ,incaunipocrit ,ivanuska ,theodora ,romanianstampnews
Nu sunt pregătit pentru temă, e ceva prea personal pentru mine. Credinţa e una!
Foarte mare adevar!
Seara frumoasa!
Pingback: johnny bea mult rom | freestyler
Pingback: Danae « Ioan Usca
Pingback: Pasul absent | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: despre religie (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck
Pingback: Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei (2) « Stropi de suflet la vedere
Pingback: I am not really here…. « androxa
E spune cum am descoperit eu, ateul, ca sunt de fapt credincios. Te pomenesti c-oi fi chiar habotnic
Cred ca am luat-o pe urmele lui Beniuc si ale comunismului totalitar.
“Religia e-n toate, e-n cele ce sunt si-ncele ce miine vor ride la soare”….
hahahahahahaha…da,mi-aduc aminte aceste minunate versuri…
“Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/
Si-n cele ce maine vor rade la soare/
E-n holda intreaga, e-n bobul marunt/
E-n pruncul din leagan, e-n omul carunt…”
si..”Mă simt ca un gândac într-o dumbravă
Şi strig: măreţ partid, o, slavă! Slavă!”
Pingback: Miercurea fără cuvinte - Azi, Doina Badea | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Miercurea fără cuvinte, dar cu inspiraţie: la pas prin vară « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte – La şuetă în grădină!!! « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Doftoroaia - reluare | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Interpreți români de muzică ușoara ai anilor ’60 – ’80 ( I ) | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Miercurea (cică-i) fără cuvinte - doar cu râs! | Blogul lui Nea Costache
Unora le e religie dragostea.Camelia o ştie prea bine.
nu stiu despre care Camelia vorbesti…
dar cred ca dragostea si religia se impaca
Confundati credinta cu religia am impresia.
cam asa e… o mica confuzie…