nu-mi amintesc ce s-a intamplat in prima zi de scoala,adica nu tot…am in minte , mai curand ,amintirea emotiei si a curiozitatii, a nerabdarii cu care asteptasem prima zi de scoala. eram familiarizata cu scoala intr-un fel, pentru ca fratele meu era mai mare cu cinci ani si bineinteles ca zgatie ce eram ,imi vedeam de joaca mea dar eram cu urechile palnie cand tata facea lectiile cu el. avea de invatat poezii si daca le repeta de doua ori,le invatam….cand venea tata sa-l asculte, daca el se incurca sau uita un vers ,saream imediat sa-l ajut
pentru ca eram asa curioasa ,tata m-a invatat sa citesc ,iar tabla inmultirii o visam de cat o repetase frate-meu…asa ca sa merg la scoala era o mare curiozitate si nerabdare.
mi-aduc aminte fetita inaltuta si slaba, intr-o uniforma pepit cu sortulet albastru,sosete trei sferturi albe si pantofi negri,cu un ghiozdan servieta,pieptanata cu doua codite legate cu pampoane albe ,cu ochi mari si curiosi pregatita sa inceapa scoala.mi-aduc aminte careul si cat de atenta am fost sa inteleg ce se intampla…de ce erau asa de multi copii si parinti ,oare ce urma sa se intample? mama a venit cu mine si mi-a pus in brate florile pe care trebuia sa le dau invatatoarei.invatatoare care pentru mine a fost ca o zana ,mi-era teama de ea,dar o admiram in acelasi timp si singura mea grija a fost sa n-o dezamagesc.am intrat incolonati cate doi intr-o clasa ,pe fiecare banca erau doua carti si o floare.stateam in a patra banca de la perete si aveam un coleg de banca.nu mi-aduc aminte ce ne-o fi spus invatatoarea .stiu doar ca am tremurat de emotie cand i-am dat florile si ea m-a pupat pe obraz. eram asa mandra ! o atinsesem…era reala si asa de frumoasa ca o zana .peste ani am reintalnit-o si am avut aceleasi emotii,doar ca amestecate cu sentimente de recunostinta.nu stiu daca in prima zi de scoala am scris ceva…nu-mi aduc aminte …dar mi-aduc aminte penarul cu creioane, guma si stiloul cu cerneala .se crease deja , un soi de competitie intre mine si frate-meu ,asa ca ambitioasa fiind , n-aveam altceva de facut decat sa il intrec.si,bineinteles ca l-am intrecut. tata spunea ca n-am altceva de facut decat sa invat.iar eu constiincioasa ,doar asta faceam. se rugau de mine sa ies afara si sa ma joc cu copiii. cand am descoperit cartile n-am mai fost capabila sa renunt, nici chiar pentru joaca. si ,oricum,eram o impiedicata.cred ca pana la liceu am avut genunchii si coatele zdrelite.era imposibil sa nu ma impiedic si sa cad.tot mai minunat era in casa ,in pat ,sa citesc.am facut parte din generatia celor cu cheia de gat , asa ca mancam singuri in cursul saptamanii si fiecare cand avea chef si unde avea chef. iar eu mancam in pat cu cartea pe genunchi.
gata! m-am lasat coplesita de amintiri si nu despre asta e tema de azi…
asa ca ,pentru mine prima zi de scoala a avut parfumul curiozitatii si al nerabdarii
au mai scris pe aceeasi tema:
http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala-poveste-parfumata/
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-scolii/
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html
http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html
http://daurel.wordpress.com/2011/09/11/parfumul-scolii/
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html
http://tu26dor.blogspot.com/2011/09/prima-zi-de-scoala.html
mirela ,carmenamza ,gina ,gabi ,lolita ,liliana ,tu26dor ,sara ,daurel, lolita
Pingback: Parfumul școlii « Dictatura justitiei
…”minunat era in casa ,in pat ,sa citesc.am facut parte din generatia celor cu cheia de gat , asa ca mancam singuri in cursul saptamanii si fiecare cand avea chef si unde avea chef. iar eu mancam in pat cu cartea pe genunchi.”
Parca ma vad pe mine atunci…parca ma aud, parca ma simt mai tanara si mai entuziasta! Asa, cu cheia de gat, cu genunchii juliti, dar plina de scanteie interioara si dorinta de a stii! Simt mirosul uniformei calcate si al caietelor noi…M-am bucurat sa citesc aceste randuri. Multumesc! Luni e prima zi de scoala, le urez copiilor, noua, dascalilor, un an scolar foarte bun si plin de reusite!
asa sa fie Mirela
sa fie un an scolar plin de reusite pentru Enya ta dulce si pentru tine deopotriva
Pingback: Parfumul primei zile de şcoală. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Ah, mi-ai luat-o înainte. Mi-am făcut tema dar am aşteptat, c-am zis că-i prea devreme. Aşa, deci. Cred că în clasa I te-ai plictisit când învăţau ceilalţi să citească?
Frumos parfum.
mai,nu ma plictiseam…avea grija invatatoarea sa ma stimuleze si sa-mi dea de lucru
Carmen a postat mai devreme,apoi Gina si Mirela…si m-am gandit ca nu-i frumos sa le las singure ….hai si tu
Frumos ai mai spus : “parfumul curiozitatii si al nerabdarii ” !
Parcă te și văd puțin sfioasă …delicată și cu mâna pe sus.
Pe zi ce trece îmi place tot mai mult ideea aceasta cu ”parfumul..”.
sfioasa am fost mereu ,si-n scoala si-n liceu…doamne fereste sa fi vorbit cu altii de la alte clase…
si mie imi place ideea….si imi place de tine, constiincioasa..tu sa fi prima
Mi se pare că a trecut aşa de mult de atunci… Simt exact cum ai spus şi tu, mai mult aşa… ca o amintire nu prea bine definită.
raman totusi emotii…
Pingback: Parfumul primei zile de şcoală | innerspacejournal
Pingback: dedicaţiunea unei aiurea dedicate… eu « leneşrĂu's Blog ?
ce mult a trecut…nici nu mai stiu daca asteptam sau…oricum anii de scoala au fost foarte frumosi…o seara placuta!
o seara faina si tie
ce-ar fi sa ne povestesti ? si maine e o zi…daca ai timp si chef,ne-ar placea sa citim si povestea ta
Ce frumos ai scris.
Prima mea zi de scoala? Pff… nu stiu de ce, dar totul e alb, delete. Nu-mi aduc aminte mai nimic.
daca mi-am adus aminte eu,care-s cam trecuta…cum sa nu-ti aduci aminte? hai,fata ,mai gandeste-te
Pingback: Muzică de Noapte « Alice Georgiana
Pe educatoarele de la gradinita le vedeam si eu ca pe niste zane
Le admiram chipul, blandetea, feminitatea si accesorile. Mereu imi spuneam, cand voi fi mare, as vrea sa fiu ca ele. Imi aduc aminte ca dansam – Lacul lebedelor de Ceaikovski.
Inca le mai stiu numele educatoarelor, erau doua. Pe care le revedeam adeseori si apoi, in adolescenta, tot asa frumoase ramasesera.
Hehe, in copilarie organizam adevarate spectacole, hehe, cu premii, Eram staruri
Eu eram Al Bano si o alta prietena era Romina.
Si mama, ce mai cantam de duduia cartierul. Ce vremuri !!! Copilaria si adolescenta au fost cele mai frumoase. Furatul rosiilor de gradina, jucam noua pietre, prinselea, telefnul fara fir, sotron, saream coarda, atunci am invatat sa merg pe bicicleta, pe o bicicleta imprumtata, of course
, cadeam ma ridicam ,iar cadeam, iar ma ridicam, copilul tipa la mine ca-i stric bicicleta si eu il imploram inca un pic, pic, pic.
pe bune ! Fusta mea roz cu volane, era renumita ptr piruiete, era din bumbac 100% lucruri de calitate erau atunci, fusta lasata ptr posteritate
, pe care o poarta nepoata mea prin casa, de ce? bineinteles ptr piruiete
Copacul secular- parul paduret din spatele blocului, care inca a ramas si face cele mai frumoase flori in primavara si perele padurete cele mai aspre. Terenul de tenis pe zgura, unde baietii isi faceau campionatele. Cate si mai cate…patinele mele cu rotile, am mers atat de mult cu ele ca rotitele devenisera hexagonale, nu glumesc !!!
Din anii de scoala imi aduc aminte de invatatoarea mea, pe care o revad, uneori, in vacantele de pe acasa. In gimnaziu- de profesoara de franceza, era de un bun gust si o eleganta, stateam gura casca mereu, aproape ca eram indragostita. Nu pot sa zic acelasi lucru despre profesoara de matematica, care era matusa-mea, mai smucita
si ma incurcam des in a decide cum s-o apelez “tovarasa” sau “tanti”, pana intr-o zi cand m-am incurcat de-a dreptul si a iesi ceva, de a ramas memorabil ”tovarasa…tanti Marianaaaaaa”
. Imi mai aduc aminte de profesoara de germana, o evreica de o noblete cum nu prea am mai intalnit apoi. O mare placere s-o salut si acum, un respect reciproc. Raman suprinsa cand mama sau tata imi mai transmit cate un salut de la fostele profesoare de fizica, biologie si geografie din gimnaziu.
Era o femeie cu persoanalitate si charisma, instruita, ordonata. Chiar si dupa ce terminasem liceul, cand ma intersectam cu ea, ma masura din cap pana in picioare si imi dadea cate un sfat daca era nevoie.
Iar in liceu, la filologie, ca reper mi-a fost profesoara de lb si lit romana, culmea, de origine germana, inteligenta, culta, rafinata si talentata. Tot pe ea o solicitam sa facem si dirigentia, desi nu ne era diriginta noastra, dar ne placea tare si ne ajuta cu sfaturi, uneori atat de persoanle incat singurul baiat al clasei rosea uneori, dar il sustinea profesoara, zicandu-i, lasa M, ca o sa ai nevasta si trebuie sa stii.
La finele liceului a urmat majoratul unei colege, primise o bursa in SUA, mai are inca inregistrarea, revazuta de curand, se asculta Beatles, taica-su, prof de engleza, un mare fan…..ah, cat de supla eram atunci, se vedea fragezimea, tineretea, tare imi este dor de varsta de 18 ani. Aveam o rochie de culoare mov, eleganta, pe gat, fara maneci, stramta, pana la genunchi, cu slit elegant lateral.Ulterior, a urmat Bac-ul si balul, unde a lipsit frumoasa clasei si am iesit eu cu un premiu ptr tinuta si ptr ca am raspuns corect la doua intrebari, aveam o rochie clos pana la genunchi, cambrata pe bust si talie, decoltata in forma de rever, sustinuta de dupa gat, cu spatele gol. Ce ma mai admira tata, era tare mandru. Dar colegele susoteau, spunand, ca daca nu ar fi lipisit S., nu ar mai fi luat eu premiu.
Eram ingenioasa, imi aduc aminte ca o data am facut insolatie la mare si cand am venit acasa aveam fata parlita si umflata, facusem insolatie. Si am stat o zi doua in casa, dar cat sa mai stau ca era vara, mi-am pus niste ochelari de soare, o esarfa infasurata retro, gen anii 60 si asa am iesit, ca o apartie fashonista anii 60, dar de fapt eram cu fata parlita de soare si umflata de insolatie.
Ptr rochii imi gaseam modelele in reviste, o bateam pe mama la cap sa-mi gaseasca materialul pe care mi-l doream si apoi necajeam croitoresele sa-mi iasa exact ca in revista si asa deveneau. Cand ma vedeau cu revista, li se facea rau.
Si asa, la 18, s-a incheiat o etapa majora si cea mai frumoasa perioada, efervescenta perioada.
Imi amintesc de Livia Dila, cu 1 an mai mare decat noi, tare chic era, cu bun gust de mica si talentata, mereu obtinea premii la literatura, premianta frecvent. Era tot timpul la gazeta, compuneri si poezii. Apoi, ea a plecat la Constanta la Fac de Litere, a reusit, era talentata.
Noi cand am terminat, majoritatea au dat la Litere si ulterior au devenit profesoare, eu am dat la psihologie, fara reusita, m-am lasat pagubasa si m-am angajat ca intrasem in depresie nefacand nimic. Si am lucrat multi ani si bine. Mi-a priit activitatea, m-am format disciplinata.
Ulterior, dupa mari peregrinari, am absolvit si o facultate, bleah, mare dezamagire, dupa primul an nu mi-a mai placut, nu vedeam profesori pasionati sau stimulati, doar infatuare si plictis, dar am terminat-o, asa, cam in sila, sila de mine, bineineles
Singurele lucruri care mi-au placut, a fost profu’ de filosofie, era charismatic, stateam gura casca la cursuri, ma fascina. Si profu de logica, un prof tare istet si pasionat si unicul care mi-a conturat cateva idei indrumatoare ptr licenta, in 5 minute , intr-o conversatie pur tangentiala si care mi-a dat incredere, m-a stimulat ca fiind o tema inedita. Jos palaria, ii sunt recunoascatoare. In rest, nimeni nu m-a ajutat si nici nu aveam chef sa ma incurce careva. Profu de la materia caruia imi alesem tema, m-a descurajat complet, l-am rugat doar sa ma asculte si sa fie de acord si intr-un final a fost de acord. M-am chinuit singura. Da, si licenta, mi-a placut ptr ca am depus efort si m-am zbatut ptr ceva in care nimeni nu credea
Dar am reusit. I-am cerut ajutorul lui poli, acu cativa ani, il stii??
si mi-a raspuns, pai nu, mai bine sa faci o tema despre parohie si preot, ca ceea ce imi alesesem i se parea prea generic si cand am incercat sa-i explic, mi-a raspuns ca nu stie, ptr ca eu sunt specialista
, ar trebui sa stiu.
Si nici invitatii nu mi-a dat. M-am strecurat eu la expozitii ptr fotografii si sondaj. El mustacind ca un motan, atunci cand m-a vazut prezenta si fara invitatia lui. De fapt, asa sunt si in viata, ma zbat ptr lucruri in care nimeni nu crede, decat eu
si paradoxal, reusesc in ceea ce cred.
grozav
Rokssana, uite ce dar mi-a facut Gabi My heart to Your Heart! Pentru Enya mea cea talentata!
Fetele noastre…cata iubire!
O seara excelenta!
foarte draguta Gabi
iar Enya merita tot ce-i mai bun…e un copil talentat si cuminte
Roksanna, tuturor elevilor si cadrelor didactice: un an nou scolar bun, sa va iubiti unii pe altii, profesori si elevi.
Eu tin minte educatoarele, invatatoarea si profesorii mei si le multumesc tuturor pentru efort, exemplu si daruire.
Nou An Scolar Bun !!!! Succes, profesorilor si elevilor !!!
de acord…succes
Pingback: Parfumul primei zile de şcoală « my heart to your heart
Nu-mi mai aduc aminte prima mea zi de scoala, stiu doar ca eram bucuros. Fiind singur la parinti ma bucuram de fiecare data când gaseam un grup. Si simteam ca va fi de durata. Astazi nu am prieteni mai buni decât colegii de scoala, chiar împrastiati prin toata lumea cum suntem.
Weekend frumos!
ce frumos sa-ti pastrezi prietenii din scoala…..3 prietene am si eu din scoala
weekend frumos
Foarte frumoasa povestea ta Rokssana
Imi amintesc ca si prima mea zi de scoala avea parfumul nou-lui , incepand de la imbracaminte noua, judet nou, localitate noua si implicit casa noua, scoala noua, colegi noi , caiete si carti imbibate de mirosul tiparului care inca de pe atunci mi-a ramas asa impregnat in sinusuri si de cate ori cumpar o carte noua mai intai o miros, rechizite noi, invatatoare noua, anotimp nou… emotii infinite, teama noului inceput si eu, invaluita in incertitudine, tinand-o strans pe mamica de mana… insa eu fiind foarte sociabila, m-am acomodat foarte repede si la scoala si cu noi mei vecini si a fost frumos…
Un week-end minunat iti doresc Rokssana.
tu ar trebui sa povestesti vreodata…trebuie sa-ti faci timp
prima zi de scoala… nu mi-a lasat amintiri impresionante…
in schimb… ziua cand am devenit pionier mi-a marcat viata… parca devenisem un “cineva” apoi… prima olimpiada… am fost eliminat pe motiv ca am copiat… si nu copiasem deloc… nici cel putin nu am avut intentia… nici nu stiam prea bine ce insemana sa copiezi… eram in clasa a treia… ( faptul asta m-a facut sa nu copiez absolut niciodata, pana am termiant scoala…)
apoi… prima nota la liceu… eveniment de semana… al doilea examen de student… iarasi m-a invatat ceva… si au urmat altele… si altele… ca nici acum am renuntat la postura de… invatacel…
dragut
si cate mai vin…
Pingback: Consilierul « Ioan Usca
Pingback: S-a sinucis dupa ce a fotografiat una din cele mai tulburatoare imagini din istorie « Supravietuitor's Blog
Frumoase amintiri.
Imi amintesc ca aveam cele mai frumos ascutite creioane, atat la gradinita cat si la scoala.
tata ni le ascutea, pe atunci nu existau ascutitori!
da…si noua tot tata ni le ascutea…ai tu dreptate, nu prea erau ascutitori
Pe fuga;
Tema următoare e propusă de Gabi My Heart To Your Heart şi este
Parfumul roadelor toamnei. Se publica de vineri dimineata pana sambata la amiaza. Elasticizarea timpului de postare e bine venita si tot prietenii sunt de acord asa. Sa ne citim cu bine!
multumesc Mirela
Frumoase gânduri! Pentru mine, primii patru ani de școală aa avut același parfum al curiozității și nerăbdării. M-am regăsit printre rânduri. O seară frumoasă!
sa te pup
ai scris si tu si eu n-am vazut ….vin acum la tine Sara
o seara frumoasa sa ai si… mult succes la scoala !
ce dulci amintiri
fetite cu codite si pampoane albe, uniforme, sosete trei sfert… Citindu-te, m-am regasit în multe pasaje, dar mi-am adus aminte mult si de fetitele mele
) Cea mica a fost asa ca tine, mereu prezenta la lectiile celei mari si, poate pentru ca “nu trebuia”, retinea totul în joaca. Ce ma mai distram când îi soptea sorei scolarite…
Sa ai o duminica minunata! pupici
cred ca amintirile noastre se intalnesc in multe puncte si sunt similare pentru ca am trait cam in aceeasi ani…
Frumoase amintirile tale! Si eu mi-am amintit http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html !
O saptamana de vis!:-)
vin acum…
o saptamana minunata si tie…
Pingback: Parfumul scolii « Daurel's Blog
Pingback: Still alive and kicking…. « androxa
Pingback: Miercurea fara cuvinte…Cricket in our bedroom…. « androxa
Ce amintiri frumoase…Aşa ce dor mi-e de acei ani ai copilăriei, de emoţiile şi bucuriile de la şcoală…
Frumos ai evocat amintirile tale, Rokssana!
multumesc
ce frumoooos
! eu am plâns prima zi
Eram și atunci foarte timidă.
tu esti timida ? hai,mai, ca nu te cred
ei, acum mai mascăm și noi că nu =se poate să lăsăm garda jos. da atunci eram mică…
incerc sa mi te imaginez mica si timida
în realitate…sunt mică și cu tupeu !
deci, am simtit eu bine….ce timiditate ?