copiii

Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fii si fiicele dorului Vietii de ea
însasi îndragostita.

Ei vin prin voi, dar nu din voi.
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri
Puteti sa le dati dragostea,
nu însa si gandurile voastre.
Fiindca ei au gandurile lor.

Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc în casa zilei
de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici
chiar in vis.

Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati
sa-i faceti asemeni voua,
Pentru ca viata nu merge înapoi,
nici zaboveste în ziua de ieri.

Kahlil Gibran

sunt convinsa ca nu exista retete stricte relativ la cresterea copiilor si sunt la fel de convinsa ca nici copiii nu se compara unii cu ceilalti. a fi parinte inseamna iubire si responsabilitate.oricat de multe carti ai citi si oricat de mult ar incerca cineva sa te sfatuiasca tot nu esti pregatit.viata bate filmul- parca era…asa e si in viata reala…fiecare copil reactioneaza altfel. si totusi…m-am gandit ca v-ar placea sa cititi si asta   copiii nu sunt o forma de proprietate  voi  experimentesiexperiente ,normalitateanormala ,grivie

androxa ,ivanuska ,dictaturajustitiei ,text here ,schtiel ,vizualw ,neacostache ,

papornitacuvorbe ,incaunipocrit ,daurel ,cristi ,gabi ,gabrieladsavitsky ,stropidesuflet ,

androxa ,romanianstampnews ,vis-si-realitate-2

36 comments on “copiii

  1. Încă n-am copii, dar mi se pare o misiune atât de grea să-i creşti, pentru că trebuie să-i creşti bine. Citeam în postul tău dedicat fiicei tale şi exact aceleaşi întrebări mi le pun şi eu când mă gândesc la cum o fi când voi avea un copil. Şi câte familii cu copii cunosc, atâtea moduri de a-i creşte cunosc.

    La mulţi ani fiicei tale, chiar dacă am întârziat puţin.

    Numai bine!

    • multumesc..niciodata nu-i prea tarziu…iar ea (fiica mea) e intr-o sarbatoare continua de vinerea trecuta…au tot felicitat-o si s-a tot intalnit cu lume zi de zi…

      e o responsabilitate imensa…cand ma uit in urma , nu-mi vine sa cred c-am reusit…eram si foarte tanara,dar m-a ajutat intuitia,au fost alturi de mine doua randuri de bunici ai ei…am razbit cumva si frumos…cred ca viata te invata :)

  2. Ar fi bine sa ne intre-n cap (sau sa le intre celor în cauza, pentru unii dintre noi a trecut vremea) ca avem copii pentru EI, nu pentru NOI, nu ca sa-i punem într-o vitrina cu bibelouri si pesti de sticla, ci ca sa ne mândrim cu ei asa cum sunt si nu asa cum am vrea noi sa fie.

  3. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (9) | innerspacejournal

  4. Pingback: Speranţa « Gabriela Elena

    • pardon :) am facut ceva rau ? de ce rosesti?
      stiu ca tu nu ai copii inca si nici nu vei avea prea curand….esti prea tinerica :) tie voiam doar sa-ti spun ca mama ta merita sa te auda spunandu-i “te iubesc” – nu e de ajuns sa iti imaginezi ca stie ..

  5. Pingback: copiii (via Rokssana’s Blog) | Ado Feck

  6. Eu cred ca cea mai grea ” meserie” din lume, este meseria de parinte. Pentru ca fiecare individ se naste cu caracterul lui si personalitatea lui — un parinte are obligatia morala sa-si indrume copilul si sa-l cizeleze — doar o clipa de neatentie si-l poate pierde.
    Mereu trebuie sa fie incarcat cu rabdare, atentie si multa mult iubire… insa viata este atat de cruda incat, de foatre multe ori acesti factori si-i pierd… si atunci apar neconcordantele dintre copil si parinte si viceversa. Cred eu ca atunci cand ai copii, trebuie sa te incarci si cu nervi de otel.

    O seara minunata Rokssana :)

  7. Acum vreo 27 de ani, am avut ocazia să intru într-o “piele” nouă, cea de părinte. La început, totul mi se părea straniu, eram şi mă şi simţeam neîndemânatic şi neştiutor, mă întrebam de ce am făcut-o… Mai târziu, am început să aflu încet-încet răspunsuri, pe rând şi cu răbdare: primul zâmbet, primul dinte, prima răceală, primul vaccin, prima noapte nedormită, primul pătuţ, primul concediu petrecut în spital, primii paşi, primele vorbe, prima grupă de grădiniţă, prima clasă de generală, prima clasă de liceu, prima prietenă a băiatului, primul an de facultate… Şi uite aşa ajungi la concluzia că totul se învaţă. Dar parcă simt că nu am făcut chiar totul: mai sunt visele acelea în care, uite, simt că n-am loc, dar pe care i le susţin.

  8. Pingback: Nimicul | Per aspera ad astra

  9. “Copilul este parintele omului mare” asa spunea un mare duhovnic al neamului nostru. Ei sunt esenta vietii noastre, nu e greu sa-i cresti daca-i iubesti si stii cum sa renunti la tine pentru ei. Nu vorbesc de tine Roxana, asa in general.

  10. Minunate versuri, simplu adevar cuprins in ele.

    De aproximativ 17 ani, lucrez cu copii. Si, inca n-am intalnit doi la fel :)
    Deci, nu cred ca exista retete valabile pentru toti copiii lumii asteia.
    Desigur, exista iubirea, exista bunul simt, exista intuitia, exista multe ce ne pot servi drept repere. Dar totul este adaptabil, in functie de copil. :)

  11. Haide, măi Rokss! nu e al meu??? Ei, uite, eu mă încăpățânez și urlu: ba este! Dovadă sunt degețele de la piciorușe și genele întoarse :-)
    Știu ce zici și sper că și tu știi ce zic :-)

  12. Pingback: 2012 « Ioan Usca

  13. Pingback: Călătoria lui Gulliver 7 - Tara houyhnhnm-ilor

  14. Pingback: Bătrîni şi tineri | Ţara vorbelor în vânt

  15. Pingback: Desene | Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s