singuratatea

,,Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea

stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne

maturizăm şi devine din ce în ce mai

străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am

devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui

să o căutăm din nou, căci

numai prin ea putem spera a găsi adevărul.”

Mircea Eliade

 

 

“Să stabilim un lucru de la început. Singurătatea e una -lăfăită pe tabelul de întreţinere, închisă în cutiile de plastic ce adăpostesc o singură prăjitură ciocolătoasă cu rom, remarcată în toate reuniunile la care de fapt nu vrei sa mergi, întrucât trebuie să faci conversaţie numai cu cupluri (el -plictisit şi ghiftuit, ea -zgomotoasă şi neasortată). Însingurarea e cu totul altceva. Nu are legătură, aşa cum aţi crede la o primă privire, cu numărul de persoane din jur, cu locul sau cu presupusele motive de bucurie perpetuă (pe care nu ştiu cum se face că numai ceilalţi au un fler deosebit în a le detecta la existenţa ta). Însingurarea se manifestă, dacă vreţi, atunci când simţi aşa, că ţi-e frig prin suflet şi i-ai mai pune o haină (fie ea şi peticită şi colorată în nuanţe ce nu-ţi aparţin). Bate vântul pe dinăuntru şi în loc de inimă ai un fluture (tahicardie, ar spune unii, dar mie îmi place explicaţia cu fluturele mai mult).

……aş vrea să ştiu care au fost (sau mai sunt?) momentele voastre de însingurare, de pustietate, neaşteptate, tănuite, copleşitoare. Clipele în care sufletul vostru ar fi avut nevoie de ceva mai multă caldură sau în care inima transformată în fluture se încăpăţâna să îşi facă simţită fiecare bătaie. “
sursa

 

 

 

 

carmen , zamfirpop ,vania , cristi , gabi , lili , ragnar , daurel,

peter , aurora , robert , ironicblonde , neacostache,gabi , ruxie ,

theodora, calin , filumenie

60 comments on “singuratatea

  1. Pingback: Adorm, adormi | Ţara vorbelor în vânt

  2. Offf,greu de raspuns la ce ai scris tu atat de frumos si sincer…
    Dar m-ai incuiat,pentru ca nu stiu sa iti raspund acum.

  3. Mi se pare un subiect putin depresiv, desi frecvent intalnit. Sa povestesti despre momentele in care te-ai simtit singur… Haideti sa vorbim despre bogatia si maretia clipelor petrecute in solitudine, admirand rasaritul sau floarea din vaza, momente in care te umpli de frumusete, de tine insuti, ca apoi sa te intorci spre ceilalti.
    Eu consider ca singuratatea aleasa voit, pe care o numesc solitudine, este un pas spre maturitate. Inainte de toate, trebuie sa faci liniste in tine si in jurul tau pentru a-ti da seama cine esti si ce vrei in viata asta, ca sa nu fii doar purtat de dorintele si vointele celorlalti.
    In al doilea rand, consider ca de aceasta solitudine (repet, constient aleasa din cand in cand si fructificata la maxim) depinde calitatea vietii noastre si a relatiilor noastre. Pentru ca altfel, “celalalt” este apreciat doar pentru ca ne umple singuratatea si nu este iubit pentru ce este el cu adevarat, adica acea relatia nu este sincera, autentica.
    Daca te simti singur, eu cred ca ai inima inchisa, esti egoist si, ca sa iesi din singuratate, du-te spre ceilalti, fa o fapta buna, anonim. Vei vedea ca nu te vei mai simti deloc singur, ba chiar vei fi bucuros pentru bucuria pe care o daruiesti altcuiva.

    • Paler spunea “Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

      Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

      Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.

      Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.

      Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate.”

  4. Ce te faci cu gemenii sau tripletii?

    • chiar daca-s gemeni sau tripleti sunt unici

  5. avem nevoie cateodata de singuratate sa ne regasim, sa stim ce vrem, sa ne cunoastem mai bine, sa ne analizam mai mult…sa ne redescoperim

    • “Daca esti singur atunci cand esti numai cu tine , inseamna ca esti intr-o proasta companie.”
      Jean-Paul Sartre

  6. Pingback: Eu m-am saturat de jignirile francezilor: “Ce fac 85% dintre romani? – Invata limba franceza pentru a cersi” « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Cluj-Napoca, întâniri internaţionale « Clipe de Cluj

  8. Chiar iti voi spune odata. Stii, cand vom bea o cafea impreuna. Sau un ceai Assam, e o minune! :)

    • astept….stiu ca va fi si momentul asta :)

      • Si eu si va fi frumos! :)

        • :)

  9. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 24 | innerspacejournal

  10. Eu văd solitudinea ca ceva necesar, îi dau dreptate Veronicăi. Dar solitudinea nu înseamnă nici însingurare, nici singurătate. E altceva. Închipue-ţi cum pui sita pe cana de ceai înainte să-l torni din ibric… Cam aşa face sufletului câte un astfel de moment.

    • frumoasa explicatie…..sigur ca fiecare simte asta cu alta intensitate…

      • Mulţumesc, Rokssana!

  11. Pingback: Proiecte. Orgolii. Incertitudini | Gabriela Savitsky

  12. Eu ador singuratatea, desi nu prea am parte de ea, intrucit nu pot dormi mai mult de 5-6 ore pe noapte :lol:

  13. mare parte din timp sunt singura si mi-e bine

    • Fiind pe blog, nu s-ar zice ca esti singura si asta-mi spune mie, ca nu agreezi de fapt singuratatea ;)
      Eu ti-am spus, mi-e draga doar in somn :lol:

      • da…ce sa zic…..aparente

  14. Pingback: Paporniţa europeană (6) | Ţara vorbelor în vânt

  15. “Singurătatea este preţul pe care trebuie să-l plătim că ne-am născut în această perioadă modernă, atât de plină de libertate, de independenţă şi de propriul nostru egoism. ” spunea Natsume Sosek si mare dreptate avea.

    Uneori simt nevoia sa fiu singura, dar nu pentru foarte mult timp — nu-mi place singuratatea de fel.

    O seara minunata Rokssana ! :)

    • eu am nevoie de singuratate cateodata :)

      zi faina sa ai Stefania !

  16. Mai bine un singur om decat doua scaune goale. Am interpretat corect? Ca n-am avut rabdare sa citesc tot….

    • pai, da….nu-i nevoie sa citesti…ai capacitatea de a simti si e de ajuns

  17. eu îmi cultiv însingurările. le iubesc. am nevoie de ele. :)
    să ai o seară bună draga mea.

    • le iubesc si eu pe-ale mele….cele putine :)

      zi frumoasa sa ai psi frumos :)

  18. O regasim, definitiv de data asta, la sfârsit.

    • cu siguranta :)

  19. N-am citit, inca, restul comentariilor.
    Zic asa: probabil toti avem, perioade de singuratate; uneori este senzatia de neaderenta, alteori ca suntem marginalizati …;nu cred ca trebuie rememorate acele perioade, deci nu le-as povesti pentru a nu le retrai…
    Cred ca Eliade se refera la obligatia de-a ne accepta si asuma adevarul despre locul si rolul nostru in lume…

    • exact asa …ai zis foarte bine :)

  20. Nici Paler, nici francezul, fost in solda sovieticilor, nu sunt repere; ambii erau atei…
    PS. Am mai zis despre Paler si mi-am pierdut cativa corespondenti…

    • ai si tu dreptate….au si ei…e undeva la mijloc :)

  21. Cine doreste sa devina o persona care sa-si cunoasca natura sa are nevoie de un timp de zeci de ani de zile, singur cu iel insusi fara alteratie dinafara care distrage personaju sau cu sugesti.Toti cei mai mari maestri din lume se educa singuri sa fie capabil sa infrunte aceasta singuratate care este necesara echilibrului emotional.Aceste momente sint foarte dificile pentru o majoritate a populatiilor care au fost formati sa fie anturati si sustinuti tot timpul de alti prin sugesti pozitive sau negative.

  22. Uneori imi place singuratatea, dar nici atunci nu sunt chiar singura.
    De fapt, nu cred ca as suporta sa fiu singura e tot.Cred ca as lua-o razna.
    Cei care sunt singuri sau se simt singuri si le e greu s-ar simti mai bine daca ar adopta un animaut, de exemplu, daca ar lua sub ocrotirea lor, ca sa zic asa, pe altii mai neajutorat, amarati, de exemplu ar putea face voluntariat…
    Insa trebuie sa doreasca cu adevarat.

    • asa e…cand am fost in impas mi-am luat un catelus :)

  23. Pingback: Rosalba Carriera (7 octombrie 1675 – 15 aprilie 1757), pictorita venetiana « my heart to your heart

  24. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii ajungem sa experimentam singuratatea, acel sentiment ca nimeni nu iti este alaturi, desi poate (sigur) ai pe cineva alaturi; legile lui Dumnezeu nu ne lasa sa murim fara sa o experimentam, caci ea ne duce in sus, nu se poate fara ea.

    • asta cu nu ti-e nimeni alaturi..nu prea am experimentat-o….dar,da….probabil ca asa e :)

  25. Pingback: Despre moarte « Supravietuitor's Blog

  26. Pingback: Inaugurare « Ioan Usca

  27. Io, cand sunt la pescuit, ma simt inconjurat de-o sleahta de pesti…Adio, singuratate.. :) )

    • da,ma…ingrozitor :)

  28. Pingback: Clopot | Ţara vorbelor în vânt

  29. Pingback: Vacitim va invita la masa! « Marin Toma's Blog

  30. Cred ca oamenii inclinati mai mult spre analiza, cu o fire mai contemplativa, sunt firi mai solitare, cauta singuratatea mult mai des, iar aceasta singuratate nu este perceputa ca o apasare, ci ca o necesitate. Dar pentru oamenii cu simt practic, ancorati foarte mult in real, starea aceasta este o corvoada. Depinde de la om la om, nu toti se pot bucura de singuratate. Si este bine ca fiecare sa fie singur…atata cat ii cere firea.

  31. Pingback: Paporniţa rockeriţă (7) | Ţara vorbelor în vânt

  32. Pingback: Din studenţie… « Gabriela Elena

  33. Pingback: Alisa în Ţara Minunilor 9-10

  34. Pingback: Așteptări | Per aspera ad astra

  35. Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog

  36. Pingback: Pădurea cu arome de… vis | innerspacejournal

  37. Pingback: Compot de gutuie. « Tu1074's Blog

  38. Pingback: Androxana -08-oct-2011 | Vasile Roata

  39. Pingback: Androxanna 11-oct-2011 | Vasile Roata

  40. Wow ! Sa stii ca am sa scriu o adevarata compunere pe tema acestui post care mie personal mi-a aparut sub ochi chiar la momentul potrivit pt. mine de a-l citi !

    Eu chiar am stat sa ma gandesc serios daca m-am simtit vreodata insingurat in sensul descris de tine mai sus. Cred ca singura oara cand m-am simtit posibil asa a fost cand aveam vreo 15 ani si atat mama cat si tata erau plecati in strainatate pentru o perioada si m-au lasat la o matusa. Deci la mine a fost legat de sentimentul de abandon, cuplat si cu o perioada din viata mea in care imi era inca teama sa imi ingadui sa ma indragostesc, drept posibila solutie imatura, si, deoarece am utilizat mai apoi aceasta solutie de cateva ori, tocmai cand simteam ca eram pe cale de a ma simti neplacut insingurat, nu am mai apucat sa resimt niciodata de atunci acest fenomen.

    Naravul indragostirii ca posibila solutie (recunoscut disfunctionala) a ramas insa de atunci, desi am cautat, din punct de vedere etic, sa nu fac asta prea des, insa imi dau seama acum ca acel posibil moment din viata mea in care m-am simtit (in mod patologic imatur bineinteles) abandonat este totusi unul din posibilele mecanismele psihopatologice ale addictiei mele, care are, bineinteles, inainte de toate, si un substrat biologic cat se poate de concret situat in zona statiei de control a echilibrului risk/reward a nucleilor accumbens si a unor scurtcircuite disfunctionale pe caile ce duc catre cortexul meu prefrontal legate de ADHD-ul meu personal.

    Multumesc pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o de a-mi putea explica in mod mai complex decat o faceam pana acum fata de mine insumi unul din mecanismele patologiei mele legate si de structura mea de personalitate cu tendinte patologice de tip cluster B.

    Ma simt oarecum mai bine acum ca inteleg lucrurile astea despre mine cu ajutorul postului tau, desi recunosc ca nu sunt inca motivat sa incep programul 12 Steps necesar si recomandabil, deoarece inca nu am ajuns la nivelul “rock bottom”, ba chiar, mai rau, am ajuns sa ma complac oarecum echilibrat la un nivel imatur de cativa ani buni in addictia mea, desi, repet, incerc sa nu abuzez prea des astfel incat sa nu risc sa creez riscuri reale prea mari pentru mine insumi sau societate din cauza ei.

    Totodata, doresc sa mentionez clar ca NU dau vina pe parintii mei, deoarece mie mi s-a creat tot confortul necesar in scurta perioada cat am stat atunci la matusa mea, cat si posibilitatea unei educatii de nivel calitativ exceptional datorita numai si numai parintilor mei, care au muncit o viata intreaga numai si numai pentru mine, ca sa le risipesc eu banii si sa-i intristez in mod cu totul si cu totul nemeritat de ei cu aceasta addictie. Sentimentul de abandon pe care l-am resimtit eu atunci era unul cu totul patologic personal legat de anumite caracteristici personale ale mele total innascute care nu au absolut nimic de a face cu grija reala si atentia deosebita pe care mi-au acordat-o mie atat mama si tata de-a lungul intregii mele vieti de cand m-am nascut relativ fragil prematur si pana acum cand in sfarsit si-au calcat asa cum trebuia pe inima si m-au dat afara din casa la varsta de 30 de ani ca sa-mi pot castiga si eu singur existenta si sa-mi pot finanta si singur naravul, care, in mod realist, nu poate fi curbat decat tot comportamental de catre mine insumi, cand ma voi decide sa ma maturizez dupa ce ajung la nivelul rock bottom, pe care deja mi l-am planificat pentru primavara-vara anului 2012, dupa ce o sa-mi acord ocazia placerii juvenile de a mai repeta inca o data greseala pe care am repetat-o de cateva ori pana acum.

    Cred, totodata, ca a fost bine ca m-am nascut prematur cu un anumit defect de procesare centrala auditiva, care, chiar daca, combinat cu ADHD-ul, a contribuit la anumite dificultati scolare si nu am avut niciodata medii prea mari, a fost totusi corectat de catre grija deosebita a mamei mele care imi controla f serios lectiile si nu imi permitea sa ma las pe tanjeala, plus ca a mai contribuit si la un oarecar grad de “surzenie” la ce se intampla in jurul meu, deci ma ferea de stimulii posibili nocivi sau trigger-i pentru raspuns impulsiv la acesti stimuli, deci, in cazul meu a functionat bine. Plus ca tata, prin exemplul lui, mi-a instilat si mie dorinta pentru un anumit progres personal pe scara Kohlberg a dezvoltarii caracterului meu moral asa ca nu am ajuns sa fac prea multe chestii antisociale.

    Sunt totodata multumit ca am avut sansa de a ma naste in Romania in 1980 si ca nu prea am avut surse de cocaina sau mai ales crack realist la dispozitie in primii 16 ani ai vietii mele, ca altfel aproape precis, cu predispozitia mea innascuta catre addictie, si cu ADHD-ul, si cu cluster B-ul (in cazul meu mai mult narcisist, un pic isteric si un pic antisocial, acesta din urma poate in parte si datorita grelei mosteniri a mediului nasterii mele in Romania in 1980), ajungeam cocainoman si era mult mai rau, atat pt. mine cat si pt. societate.

    Fac asta deoarece eu am un plan pe termen mai lung destul de serios a dori sa ma casatoresc in anul 2015, doresc totodata sa inving sansele statistic nefavorabile casatoriei, si am recunoscut deja fata de mine insumi ca NU este etic pentru nimeni sa fac asta atata vreme cat sunt inca imatur si cu addictia de a ma indragosti frecvent inca fara control comportamental adecvat. Plus ca trebuie sa am maturitatea necesara pentru a alege partenerul potrivit pentru casatoria pe care o doresc cat se poate de stabila si de lunga, din cauza ca mi-am planificat sa am un copil in 2018, si atunci CHIAR ca nu va fi cazul sa fiu imatur sau sa ma comport in asa fel incat sa ingreunez sansele de reusita in viata ale viitorului meu copil din cauza defectelor mele de maturitate personale, sau sa dau cumva vina pe mediu, pe vreo grea mostenire, sau pe parintii mei personali.

    Bibliografie:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Personality_disorder#Cluster_B_.28dramatic.2C_emotional_or_erratic_disorders.29

    http://en.wikipedia.org/wiki/Adhd

    http://www.asrn.org/journal-advanced-practice-nursing/813-love-pain-money-cocaine-light-up-same-area-of-brain.html

    http://www.nysun.com/national/love-activates-same-brain-areas-as-cocaine-study/48657/

    http://en.wikipedia.org/wiki/Addiction

    http://en.wikipedia.org/wiki/12_steps

  41. P.S. Pt. cine doreste capitolul 2 re. cum imi voi construi eu personal bazele unei posibile casatorii, sper, mai solide si mai de durata, incercand sa “beat the odds” aia nefavorabili de divort de peste 50 % in epoca noastra contemporana, (in cazul meu personal de probabil estimativ peste 85 % bazat pe tot ce stiu eu despre mine), in lumea culturala predominant iudeo-crestina, cf. principiilor politicii externe a Vaticanului, (pe care le respect desi nu sunt catolic), adaptate la stilul meu personal si orientarile/inclinatiile mele curente, le poate citi, cu un pic de efort, in comentariul meu in 6 parti de aici:

    http://irimlg.blogspot.com/2011/10/for-ever-and-for-always.html

    JUR ca nu e o chestie de reclama la vreun blog oarecare, in nici un caz al meu personal. Fac asta doar ca un fel de community service de tip autoimpus deoarece am eu destule motive sa ma simt vinovat, plus sunt asa, mai masochist, (just for fun: http://www.youtube.com/watch?v=cHyPDX_HU7U ), din fire, oricum.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s