cand intru in padure

Când intru în pădure
frunzele se dau la o parte din calea mea
şi le aud cum şuşotesc
despre mine şi paşii mei stângaci.
Mă aplec
mângâi o frunză
îmi spun că ceva o să se-ntâmple acum
ceva mai mult decât această îndoială
Dar nu se întâmplă nimic
pământul în paragină aşteaptă
parcă sosirea unui nou anotimp.
Atunci abia doresc s-o iau pe scurtătură
să devin copac, să mă fac înţeleasă
precum întinderea aspră a scoarţei
precum pământul ei deja desţelenit
precum înţelepciunea ei deja de nepătruns
asemănare ciudată cu pădurea.

Anna Lindegren
traducere de Dan Shafran

Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra

este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat.

Abraham Lincoln

Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.

Iar, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.

Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.

Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.