foto
Vietile noastre sunt ca niste siruri de carti pe care le tot scriem, uneori mai bine si mai frumos, alteori urat si prost, uneori in imagini luminoase sau terne, alteori in cuvinte de-a valma sau doar cu pagini goale.Sunt carti din care unii apuca sa citeasca, altii reusesc sa si scrie cateva pagini. Uneori ne lasam citite vietile-carte , le abandonam pe genunchii cuiva in care avem incredere ,dezvaluim secrete si invitam la visare. Unele sunt doar maculatura, altele chiar au trecut prin foc sau apa. Toate cartile astea spera la o ecranizare si toate uita masura.Inlauntrul paginilor sunt secrete care se zbat in cautarea unei scapari, secrete ce poate n-ar trebui sa fie nicicand in lumina reflectoarelor, secrete ce s-au izbit haotic de peretii vreunui suflet si-au dorit sa fie spuse pentru a-si gasi linistea.Nu exista bureti care sa stearga ce nu-ti mai place, nu poti sa rupi pagini si sa le arzi incercand sa ascunzi;destinul fiecaruia scrie cartea si are adevaruri incontestabile.N-ai cum sa te-ascunzi intr-o incapere si sa speri ca poti sa-l inseli, e doar o prostie sa crezi ca se poate sa schimbi chiar si picaturi de litere.Destinul e ca o namila necrutatoare care ne surprinde de fiecare data.Te gandesti uneori ca ai mai vazut piesa asta jucata de alti actori, te gandesti ca ai putea sa intrevezi cum se termina, dar te inseli. Mereu mai apar personaje atunci cand nu te-astepti iar lanturile neputintei te leaga si te opresc din zborul pe care-l credeai mandru si de neoprit.Oare ce se intampla cu toate vietile carte? Stau frumos aliniate pe rafturi si duc dorul cuiva care sa le citeasca din curiozitate,din plictiseala,din placere,din pasiune…Sau poate toate ajung in niste biblioteci cimitire….
psi vegheaza pe pervaz, ei insira cuvintele din duzina…
andy, vania, maxpeter, cristi, vizualw, schtiel, ragnar, tu1074, dagatha, mika
Pingback: Dans cu dragoni şi c-o duzină de cuvinte impuse « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Duzina de cuvinte – 15 « Tiberiuorasanu's Blog
Tot la cărţi te-ai gîndit şl tu.
Cuvîntul rafturi?
cred ca rafturi e raspunzator….
Reblogged this on Vasile Roata.
QED…
Daca as mai avea înca o viata, as petrece-o citind… o carte e si ramâne o fereastra deschisa spre libertatea de-a visa, de- calatori, de-a imagina, de-a se informa, etc… chiar daca ai impresia “uneori ca ai mai vazut piesa asta jucata de alti actori, te gandesti ca ai putea sa intrevezi cum se termina, dar te inseli…”
cand eram copil citeam tot ce-mi pica in mana…am imprumutat si de biblioteci si de la vecini si de la prieteni…eram de groaza…si cand mancam,mancam cu cartea in fata…..toti copiii aveau hobby-uri,faceau sport…eu n-aveam decat cartile….cred ca de vreo cativa ani,poate din pricina internetului am cam rarit cititul….dar inca mi-e dor,mereu mi-e dor de-o carte noua
Roxy, te cred… ani de-a rândul, mi-am readus carti din tara, iar dupa decesul mamei(acum 5 ani), unele din biblioteca ei, printre care “Buna-seara, Melania!”(de Rodica Ojog-Brasoveanu), editia-Dacia, 1975!
În copilarie si-n adolescenta aveam 2 hobbies: lectura si atletismul(de performantza), dar am ales în final “literele”, fara regrete sau remuscari… 
Virtualul abstract nu va înlocui niciodata contactul concret, tangibil cu paginile unei carti…
am lasat toate cartile fiicei mele in urma cu 6 ani,cand am plecat si i-am lasat ei apartamentul… apoi am inceput sa-mi cumpar altele….cu 2 ani in urma, am pierdut tot (neimportant!) si am hotarat ca o iau de la capat…imagineaza-ti ca am abandonat tot,mi-am luat doar ce aveam pe mine si ceva de schimb(de imbracat)si cartile…de data asta nu le-am abandonat…nimeni nu a inteles de ce abandonez tot(mobila,aparatura,haine) si iau doar cartile…
@”nimeni nu a inteles de ce abandonez tot…” – te înteleg perfect: libertatea mea e ca-s detasata de material, pe-o insula pustie, carti mi-as lua, atât…
am invatat greu sa ma detasez…..dar si cand m-am detasat
Pingback: Oare poţi dansa pe fondul scârţâitor al unei uşi neunse? « Almanahe's Weblog
Foarte frumoasa duzina ta!
palida….postarea ta de azi este grozava..inca mai ma delectez
tu ai o anume melancolie care imi place foarte mult!
Multumesc si ma bucur daca timpul pe care il petreci citindu-ma iti aduce ceva!
we placut
citindu-te ma imbogatesc
weekend de vis sa ai !
Un dar frumos: sa putem exprima ce gandim, sau sa citim la altii si sa capatam experienta:). Ce acumulam ar trebui sa arate ca o camara plina cu rafturi cu tot felul de bunatati pe ele:) de unde sa iei ce ai nevoie cand ai nevoie. Un weekend placut iti doresc!
asa ar trebui…dar nu toate rafturile au bunatati….
weekend placut alaturi de cei dragi
Robert, ma bucur sa te regasesc si nu oriunde
Super…
Chiar am pus acum pe blog marturia unui fost satanist
http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/12/03/marturia-minunata-a-unui-fost-satanist-video/
si m-am gandit ce minunat cand iti umple Dumnezeu inima “cu tot felul de bunatati” din care te bucuri atat tu cat si cei care au nevoie ….Numai Domnul face rafturiile pline de bunatati caci EL E BUNATATE ……
fara satanisti se poate?
Draga mea cred ca ai fost prea grabita;) Nu era vorba de satanisti ci de un fost satanist care a fost schimbat de Dumnezeu si aceasta marturie este exact ce spuneai tu …sa fie rafturiile pline ca sa ne imbogatim….adica viata lui a fost schimbata si acum imbogateste pe toti cu dragostea lui si trairea lui…Paginiile vietii lui din trecut au fost arse si acum TRAIESTE O NOUA VIATA ,primita in DAR,total schimbata ca cea dinainte…Stiu ca esti credincioasa si intelegi ce vreau sa spun…CINEVA ACOLO SUS TE IUBESTE!!!!!!Nu uita!!!!!
citind ce ai scris aici, mi-am adus aminte de filmul fahrenheit 451 şi de oamenii-cărţi. super film. dacă nu l-ai văzut ţi-l recomand.
ideile tale din scrierea ta de azi sunt cât se poate de pertinente
nu l-am vazut…cred ca n-am vazut un film de cam multisor…mi-am propus sa vad cateva si-l trec si pe asta pe lista mea…multumesc
Tema cărţilor a fost destul de populară azi… şi eu cred că “rafturi” a fost cuvântul vinovat
Foarte frumos textul şi foarte adevărat… m-am regăsit pe acolo, în dorinţa de-a arde unele pagini…
toti ne-am dori ba sa mai ardem pagini, ba sa le mototolim si sa le aruncam…din pacate,va trebui sa traim cu ele …nimic nu se schimba
Asa e… Putem schimba doar viitorul…
doar relativ…parca totusi cred in destin…
Posibil ca D-zeu să nu se fi gândit la noi ca la nişte cimitire, şi cred asta fiindcă sper că îi place poezia din om. Desigur că se mai aşează praful pe vreun volum, două, zece, nouă, nu contează câte, iar de altele se-alege pur şi simplu praful (tot zic de praf, ca să fiu în ton cu aspiratorul pe care-l dănţuieşti acu- să ai spor!’), dar eu, una(sau mai multele) pot să afirm că-s pregătită de Dali să nu mai am ca măsură timpul. Asta presupune că, încă de pe-acum mi-am comandat în minte ce flori să am la cimitir, dar până atunci vreau să înfloresc, atunci azi, atunci mâine spre poimâine şi tot aşa, dar ca nemăsură… să înfloresc, nu ca merii, nu ca perii…
să-mi sporesc paginile, să le dezlipesc acolo unde s-au lipit.
şi nici la presat nu mă pune destinul; nu mă pune, nu fiindcă n-ar vrea; îl ameţesc de nu mai ştie care-i era direcţia.
)
asta cu ametitul iti iese de minune…bravo
e greu sa te prinda cineva, esti destul de alunecoasa in cuvinte
O carte care imi place din copilarie.
aw..ce frumos
multumesc…o zi minunata sa ai Cristi !
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- noaptea apelor
judecând după cele spuse de herraldu meu, cărţile se fac picături şi dispar… aşa e drept. ca cele trăite să rămâne nespuse. aşa e firesc. cred eu. unele adevăruri dor atunci când le acoperă lumina.
mi-am dat seama de asta tarziu…eram tare sincera si repede spuneam tot, dar ai dreptate…cele traite ar trebuie sa ramana nespuse …
Pingback: O aşa-zisă valorificare superioară a unui comentariu cu o duzină de cuvinte | VERONICISME
fiecare om este o carte, depinde de fiecare cat de bine este scrisa cartea lui
fiecare viata e o carticica…unele bine scrise,altele stangaci
Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Duzină de cuvinte…amare
Adica, ce ti-e scris, in frunte ti-e pus! Ihaaaa!
)
sa moara calu’ de nu !
n-as zice cimitir de vieti, eu le iubesc pe toate care stau pe rafturi, pe unele le reiau, altele raman doar o pata de culoare. dar odata citite parca le-am imprumutat o particica din sufletul meu si mi-e greu sa ma despart de ele
ce sa zic? cateodata nu le mai pot relua….si le las sa moara…
Pingback: Duzina de cuvinte: Mistere(6) | Redsky2010's Blog
Pingback: DUZINA DE CUVINTE « Dictatura justitiei
Foarte frumos si adevarat ai scris Rokssana — fiecare din noi suntem o carte. O carte buna sau una proasta, dar e a noastra — sa fim recunoscatori si multumiti pentru ea.
un week-end minunat iti doresc Rokssana!
chiar asa cum spui
duminica placuta Stefania
Noi stim ca oamenii sufera si daca stai si asculti toti oamenii au o durere….dar si cartiile au “dureri” ….nu stiu daca toate poate unel e sunt mai calite si trec cu usurinta mare vietii dar altele sunt mai sensibile cum ar fi aceasta http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/10/20/povestea-trista-a-unei-biblii-1/
voi veni sa vad
Pingback: Miercurea asta nu am cuvinte… « Daurel's Blog
Pingback: duzina de cuvinte – 48 ore | Carmen Sima | Blog