E o mare asemanare intre noi, ca oameni si usi.Ne e data puterea de a ne transforma, de a fi cameleonici .Unii dintre oameni sunt ca usile deschise, abia asteapta sa le treci pragul si sa te primeasca, punandu-te la masa, in viata lor. Altii sunt ca niste usi inchise; ar vrea sa-si arate frumusetea interioara dar se tem sa primeasca musafiri. Sunt insa si oameni care seamana cu usile incuiate, ferecate cu suruburi ca si cei care si-au ferecat sufletul acru si privesc cu teama pe gaura cheii. Trebuie sa te cunoasca bine inainte de a descuia usa, si chiar si atunci, tot te mai privesc cu neincredere. Uneori insa gasesti si oameni asemenea usilor ferecate care si-au pierdut cheia, usi ce nu se vor mai deschide niciodata, usi care, deschizandu-se, te-ar putea duce intr-o alta dimensiune. Si asemeni usilor frumos colorate, oameni frumosi care dincolo de prag nu au decat o camera goala,o mare intindere pustie. Sunt oameni asemeni usilor simple, elegante, care duc spre incaperi misterioase.Sunt oameni asemeni usilor vechi, macinate de timp, dincolo de care-ti poti imagina un prapad, dar care ascund comori. Sunt oameni care par usi deschise la exterior,dar cand vrei sa descoperi mai mult, te lovesti de usa interioara.Usi colorate, pictate, din lemn, sculptate in spirale, metalice, cu geam sau fara, de sticla, usi in tandem, alai de usi, milioane de feluri de usi. N-ai cum sa afli ce se afla dincolo de aceste usi pana nu le treci pragul.Te asemeni si tu poate unui tip de usa…carui fel de usa te asemeni ?
psi vegheaza pe pervaz, ei insira cuvintele din duzina…
Reblogged this on Vasile Roata.
Foarte placut articolul. O zi ca o usa deschisa catre mai bine
o zi minunata si tie Robert
MI-a plăcut cum ai scris. Noi oamenii suntem toţi nişte uşi. Pare atât de rece! Dar ce cald se face atunci când o uşă şe deschide şi înăuntru totu-i primitor. Cu cât au fost mai multe lacăte la intrare, cu atât, parcă, e mai bine pe urmă, aşa e?
da..cateodata e placut sa deschizi lacatele…
Pingback: Duzină de cuvinte…pentru Ghiţă | Un blog de poveste
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- alegerea
acum mă gândesc ce fel de ușă sunt eu. ce m-ai pus pe gânduri!
pai,te las sa te gandesti si dupa aia iti spun cum te “vad” eu
sunt destul de închisă, draga mea., pentru mulţi. da, da… şi totuşi, pentru cei ce ajung în sufletul meu sunt o poartă fără încuietori. aşa cred.
asa te si simt…inchisa….nu pentru toata lumea,dar zavorata bine
nu poate fi altfel, nu? prea mulţi au crezut că mă cunosc şi au încercat s-o deschidă. este o uşă de frunze de fapt şi orice pală de vânt ar putea să o risipească. o ţine însă legată tăcerea.
asa e firesc sa fie,psi
nu toti inteleg…
Pingback: Duzina de cuvinte – 16 « Tiberiuorasanu's Blog
Extraordinară postare! Felicitări!
- – -
Uşa mea este deschisă. Intră cine vrea, rămîne cine poate.
aparent e deschisa….sau poate ai dreptate …
E!
ma bucur….
Pingback: Păpuşa(actul II) « Almanahe's Weblog
Roxana, eu cred ca usa poate fi deschisa doar de proprietarul ei. Poti sta in fata unei usi mult si bine, te poti tangui, poti implora, poti apela la tertipuri, poti fi onest si bine intentionat, poti chiar iubi…usa nu se deschide decat de cel care locuieste in spatele ei.
Mi-a placut mult postarea ta. Si simbolistica din ea.
pai, sunt unii care lasa usa deschisa…cei sinceri,care nu ascund nimic….cei care n-au temeri sau frustrari legate de trecut….iar cei care se lasa rugati sigur au ceva de ascuns….si poate e mai bine sa nu intri….
nu m-am gandit la oameni in felul asta dar uite ca tu ai facut-o si mi-a placut
as vrea sa fiu o usa deschisa , in spatele careia se ascunde multe caldrua si dragoste.
aparent, toti vrem asta…
Sunt o usa simpla care se deschide de obicei…
daca zici tu
mie nu-mi pare asa simpla….
ups…daca esti invitat se deschide, ma gandesc
Ba eu cred că noi toţi suntem nişte uşi închise. Ori uşa închisă, presupune un rând, două, trei de chei şi e bine că e aşa, cred că nimănui nu i-ar plăcea să se vânture lumea prin el ca pe bulevard. Ne descuie şi intră doar cei care prind cheia, cei care o vor, ceilalţi privesc pe vizor şi văd lumină, văd foiala din interior, văd că e cineva acasă, dar cu o uşă între…se întâmplă că suntem uşi închise şi fiindcă principiul uşii deschise din oficiu nu există, deoarece e fixată-n t(r)oc; uşile se deschid cu un scop, se încuie cu un altul: împrumutăm zahăr, spre exemplu
, alteori sare ori piper…curiozitatea însă te îndeamnă uneori să baţi şi în unele care şi-au scos soneria (sau s-a ars de prea mulţi vizitatori) sau cele care ţi-au fost trântite în nas. Înainte de-a fi uşă, încerc să fiu om…acuma, ce să zic, nici eu nu-s o uşă de biserică, să fim clari!
)
cred ca ai dreptate…m-am gandit si eu ca pana la urma chiar e firesc sa existe usile interioare, usi care nu se deschid oricui si oricand…
si,da….nici eu nu sunt usa de biserica….
Ce frumoasa si adevarata comparatie ai facut Rokssana. Eu ma consider un om cu usile larg deschise, dar care are o camera secreta a carei usa doar din cand in cand o mai deschid.
O zi minunata iti doresc Rokssana!
cred ca toti avem si usite inchise…
seara frumoasa sa ai Stefania
Pingback: Luna poveștilor… « Iulia Radu
Pingback: Merge! « Colţu' cu muzică
Pingback: Despre Unitate in UE, revizuirea Constitutiei si cum s-a angajat Basescu Traian in numele Romaniei la Bruxelles « Hai ca se poate!
Foarte frumoasa comparatia ta! Si foarte inspirata si romantica!
Eu… am fost o usa deschisa, mereu asteptand sa mi se treaca pragul! Intre timp anumite lucruri au sapat in usa mea si arata azi destul de neprietenoasa dar e doar o impresie caci dincolo… sunt multe de vazut si de auzit! Multumesc, Rokssana! A fost placut sa iti trec pragul usii tale!
asa eram si eu, o usa larg deschisa…viata m-a invatat sa mai incui, sa mai pastrez si inchis
seara placuta sa ai !
Buna Rokssana, ce mai faci? am trecut sa te salut..eu sunt speriata si ocupata…si am o obsesie, sa vina vacanta cat mai repede…deja am inceput sa ascult colinde in timp ce invat…
buna seara,draguta
ma bucur c-ai mai trecut….de ce esti speriata?de examene? hai ca mai e putin si o sa vina si vacanta
la noi examenele vin dupa vacanta, defapt chiar imediat ce ne intoarcem din vacanta, de-aia e asteptarea vacantei si totodata temerea de examene
pai, n-ai de ce sa te temi…am vazut ca inveti,cand nu bati campii pe blog
hai,fii fetita cuminte…tu poti daca vrei
o sa fie bine,stiu eu !
defapt, chiar am motive reale sa ma tem, cel putin pt un Anume Examen…hihi apoi, cum sa ai incredere in capacitatile intelectuale ale cuiva atat de nebun, putin spus nebuna…daca nu e prea indiscreta intrebarea, tu ce studiezi sau ai studiat? mai spune-mi despre tine…
oare nu-i de ajuns ca am incredere?! de ce spui asa? nu e adevarat….
Pingback: Muzică de noapte « Alice Georgiana
Pingback: A touch of sunshine « schtiel
Pingback: DUZINA DE CUVINTE ” PRĂPĂD ” « Dictatura justitiei
Nu mi-ar fi trecut în veci prin minte să fac o astfel de comparație. Bravo !
sa inteleg ca usa ta e intredeschisa ?
Pingback: Geneză cu 12 cuvinte impuse | VERONICISME
Pingback: Geneză cu 12 cuvinte impuse | VERONICISME
Pingback: Duzina refolosită | VERONICISME
http://scorpio72.wordpress.com/2011/12/11/suflete-criogenate/
acum ma duc sa vad
Pingback: 5 – Dry Valleys « O lume in imagini
Pingback: Capriciu « Ioan Usca
Pingback: Schonbrunn. Viena
Asa multe bordeie?
Eu zic, azi, astfel: sunt trei feluri:
-cei cu blog
-cei care vor blog, insa n-au curaj
-cei care n-au auzit de blog
PS. Cand e vorba de usi, am ceva spaime:lacatul de la portita, cheile, usa din fata, usa dinspre curte…
pai,da
http://windowplaceplus.com/wp-content/uploads/2010/10/WindowsPlacePlus_Doors_Animated.gif
Pingback: Love spectrum…. « androxa
Pingback: Duzină de cuvinte…pentru Ghiţă | Oborul Fantezii