ceea ce judeci vei trai

Asta am auzit-o la o prietena in urma cu vreo 6 luni. Imi spunea ca nu mai vrea sa judece pe nimeni, sa ii lase pe toti in pace sa isi vada de viata lor. Tot ceea ce vazuse si judecase in ultima perioada, a ajuns sa traiasca pe propria piele.

Atunci nu am inteles, dar mai apoi a inceput sa mi se intample si mie. M-au ajuns judecati pe care le-am facut cu cativa ani in urma, iar apoi au inceput sa se manifeste gandurile pe care le aveam chiar in aceeasi zi.

Ii judecam pe ceilalti dupa niste principii. Si judecand, facem ca acele principii dupa care judecam sa devina ale noastre, incepem sa credem in acele principii – asa ca le aducem in mintea, in viata noastra. Crezand in ele, e normal ca ele sa apara si in realitatea noastra (unde pleaca gandul, pleaca energia). O judecata e o limitare, emisa asupra cuiva, asa ca ajungem sa ne limitam singuri…

Totul si nimic. Judecam si suntem judecati. Judecam si traim ce judecam. Traim si de o parte si de alta, si plusul si minusul, pozitivul si negativul. Dualul. Pana intelegem iluzia. Pana ne ridicam deasupra si putem sa vedem in acelasi timp unitatea. Dar trebuie sa facem ceea ce facem pana intelegem. Pana ne ajunge! Pana intelegem ca este mai mult, ca suntem mai mult! Pana reusim sa vedem scanteia divina din fiecare persoana cu care intram in contact si pana cand intelegem ca e la fel ca noi, ca e in aceeasi cautare, ca poate doar momentul de a privi totul in ansamblu difera..

Si asta e pana la urma tot o judecata…

androxa, theodora0303, zinnaida, coltulcumuzica, ivanuska, theodora0303,

innerspacejournal, gabryellehelen, vizualw, schtiel, iuliaradu