
Azi e timpul sa-ti amintesti. E timpul sa lasi deoparte mintea si povestile vietii tale, si sa-ti aduci aminte ca totul e atat de simplu precum o joaca de copil. Daca ne abandonam cu totul jocului si permitem curgerea lui. Daca ne deplasam inspre a fi si-l inlocuim pe a face, macar pentru o zi.
A-ti complica viata inutil este o arta care apartine prin excelenta adultului din noi. Daca simti ca aceasta arta nu a dat roade prea bune in viata ta de pana acum, abandoneaza-te astazi in fata copilului tau interior! Intreaba-l ce-si doreste si cum poti sa faci ca totul sa fie din nou simplu, ca atunci cand aveai 4 ani? Intreaba-l cum poti sa-l faci sa se simta bine si fa ceva pentru el astazi. Fa acel lucru dupa care sufletul tau de copil tanjeste de atata timp! Ai avut pana acum naivitatea sa crezi ca-l vei putea reduce la tacere, ca sa nu te mai incurce atunci cand tu ai treburi serioase de facut.
Treburi atat de importante, de care “iti depinde viata”. Insa astazi copilul din tine urla si va veni o zi, daca nu a venit deja, in care nu vei mai putea sa-l ignori. Si vei vedea ca viata nu depinde atat de mult de treburile serioase pe care le indeplinesti tu acum cu ardoare, si nu poate fi implinita fara lucrurile mult mai simple pentru care nu-ti gasesti niciodata timp.
Asculta-ti urletul din urechi si simte dorul din inima! De ce iti este cel mai tare dor? Ce vrea copilul din tine sa faca? Sa se zbenguie prin parc, sa chiuleasca cateva ore de la serviciu, sa manance o inghetata, sa se plimbe cu rolele sau sa se uite la desene animate? Sa se joace cu un catelus, sa mangaie o pisica, sa se plimbe cu bicicleta?
Sau poate sa-si deseneze un sotron pe asfalt ? Sotron, da! Ce joc minunat e acest sotron pentru tine, copile…
Deseneaza-ti astazi un sotron, in minte si in suflet, si bucura-te de pasii mici pe care ii faci, bucura-te cand arunci piatra in locul potrivit, bucura-te cand gresesti si stai o tura pe margine si bucura-te atunci cand totul este la locul potrivit si poti sa simti bucuria saltului facut inspre urmatoarea casuta.
Bucura-te in fiecare moment, pentru ca sotronul e la fel ca viata, si nu e despre a fi perfect la fiecare miscare! Nu e despre a fi rigid si serios, ci despre a fi flexibil si a te bucura de fiecare data cand incerci sa pasesti in urmatorul loc desenat de tine, pentru tine.
Deseneaza-ti fiecara casuta a sotronului cu dragoste si cu certitudinea ca vei pasi intr-o buna zi in ea. Nu conteaza cat iti va lua, pentru ca nimeni nu joaca sotron cu ochii pe ceas si nimeni nu nimereste la rand toate casutele desenate. Dragostea fata de joc ne permite sa ne bucuram cand piatra pica alaturi sau cand calcam cu piciorul pe linie. Si daca e momentul sa facem loc altcuiva sa paseasca in casute, atunci putem sa ne bucuram alaturi de el si el sa va bucura alaturi de noi. Pentru ca este o curgere fireasca a bucuriei in acest joc si in aceasta viata.
Astazi, copilului din tine, nu-i doresc decat sa-si gaseasca bucuria sub forma unui sotron!

psi
tiberiu
carmensima
redsky
cita
scorpio
vantdetoamna
labulivar
almanahe
d’agatha
carmenamza
anacondele

FRUMOS ARTICOL !!!! INCA O DATA TI-AI DOVEDIT MAIESTRIA IN A SCRIE CEEA CE CITIM CU DRAG CEI CARE URMAIM ACEST BLOG SI CARE NE-AM AMINTIT CU DRAG DE COPILARIE CITIND ACEST ARTICOL !!! FELICITARI !!!!!!!!
este un articol preluat…am pus sursa acolo
SCZ GRESELILE DE ORTOGRAFIE INSA AM O TASTATURA AIUREA …
Pingback: Memories of the waves…. « androxa
Si eu vreau sa sar asa… acuma abia astept vara…
nimeni nu te poate impiedica
Pingback: Şotron [întârziat] | Cioburi de chihlimbar
şi eu vreau şotron
ai loc pe gresie in hol? deseneaza-ti unul cu banda neagra…de-aia de lipit(nu stiu cum se numeste)
Pingback: colţul românesc – 10 « Colţu' cu muzică
șotron=copilărie=bucurie=viață etc.
asa,asa…..nu reusesc sa intind timpul…vin acusica si la tine
oooo, daaa! N-ai idee cât mă lupt și eu cu el! Nu știu când zboară! Am o tonă de lucruri de făcut și când mă uit la ceas, constat că trebuia de mult să fi mers la culcare.
Muah
muah si tie
si un pupic pe frunte pintului dragutului
Pingback: Șotron « BLOG D'AGATHA
Pingback: psi-words » şotron
adevărul este, draga mea, că nimic nu facem omul mai frumos decât spiritul ludic, copilul scos în lumină. ştiu că uneori e greu, că alteori e trist, dar jocul aduce cel mai frumos zâmbet, pentru că în noi, odată ce creştem, copilul nu se stinge ci aşteaptă momentele când redevenim… copii.
frumos şotron. îţi doresc ca al tău să aibă numai pătrate pline de bucurie.
mi-am desenat un sotron in minte inca de martea trecuta si l-am sarit,si-am aruncat cu piatra incercand sa ma linistesc cand nu mi-era tocmai bine…chiar si asa, jocul a functionat
copilul din mintea mea si-a facut treaba foarte bine…
Foarte frumos articolul. Uite Rokssana, cum imi aduci din nou aminte de jocurile copilariei si iti multumesc mult. Doamne cat mai saream si eu in copilarie sotronul si coarda … coarda o mai sar si astazi, dar din pacate mai rar…
O seara minunata iti doresc Rokssana!
ar trebui s-o facem mai des…inca mai e timp
seara frumoasa Stefania
Pingback: Cherished « schtiel
Pingback: Şotron « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Calea pelerinului – despre rugăciune (7) | innerspacejournal
Pingback: Petre Iorgulescu-Yor (24 decembrie 1890 – 29 aprilie 1939), pictor român « my heart to your heart
Pingback: De iarnă: la Cluj. Miercurea fără cuvinte. « Clipe de Cluj
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Culori naturale: boabe « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea conciziei « Ioan Usca
Reblogged this on Basil Wheel.
Pingback: “Toţi oamenii preşedintelui”. Voronin « Gabriela Savitsky
Pingback: Stând pe scaun… « • Gabriela Elena •
Unde esti copilarie?…
Textul m-a facut sa caut etimologia cuvântului francez “la marelle”(pietricica!), voilà de vezi, plus denumirile respective în alte limbi, inclusiv în româna:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Marelle
Versiunile sud-americane sunt amuzante, tambien…
O zi senina, dupa planu’ si placu’ tau… poutous!
daca urmaresti linkurile din josul postarii,ai sa gasesti si alte postari pe aceeasi tema..mergi la Tineriu si vezi
hugs and bisous
Merci Roxy, dar nu stiu cine-i “Tineriu” sau “tinerelu”?…
hugs back…
Tiberiu Orasanu…scuze, am zis Tineriu…cineva l-a alintat asa si… http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/01/22/sotron/
Bună ! Te-a nins ?
buna
ninge de aseara non stop…dar eu sunt in spatele ferestrei..e frumos
Pingback: Nu-mi cereţi să-nţeleg « Ulise al II-lea cel Ocoş
Jucam sotron toata viata. Si viata joaca cu noi. Nu stim cand ne spune ptui, joaca!
foarte adevarat