Unde să-i afli hotar
acestui lăuntru de har?
Pe ce chin
s-aşază asemenea alin?
Ceruri, câte se-nşir,
în mările interioare
ale acestor involţi trandafiri,
ale acestor netemători,
ce pierduţi în destinderea lor
zac, ca şi cum nicicând
vreo mână nu i-ar putea scutura
tremurând.
Abia de se pot reţine;
mulţi s-au dăruit,
răsplin s-au umplut,
şi-acum îşi revarsă
spaţiul lăuntric, umbrit,
în salba de zile lumină
ce-ntr-una mai pline,
mai pline se-mbină,
până ce vara întreagă devine
o încăpere într-un vis.
Rainer Maria Rilke
(traducere Dan Constantinescu)
androxa, eclipsa, vizualw, schtiel, d’agatha, calin, gabrieladsavitsky,
carmen, mirela, vizualw, schtiel, lili, g1b2i3, kadia, vania, cristi, robert
Like this:
30 bloggers like this post.
Este fascinant trandafirul din fotografie.
pacalit de vremea frumoasa a inflorit si apoi a venit zapada…
Pingback: I’m nobody! Who are you?…. « androxa
Ce părere ai? Chiar aşa să fie?
http://www.adevarul.ro/life/acta_internet_cenzura_0_635336765.html
am vazut aseara ca au semnat si ai nostri…nu stiu sigur daca e real sau nu ca m-au bulversat comentariile…inca nu stiu sigur cu ce se mananca asta. pe de-o parte e grozav pentru cei care au drepturi de autor, pe de alta parte rau pentru toti , in masura in care cineva stie tot ce faci poate dispune dupa bunul plac de datele si activitatea ta… pare mai degraba o incalcare a libertatii si un abuz- daca e real ce scrie acolo …
şi eu când v-am spus că aici se va ajunge! of, of…
s-a pus crucea pe internet.
Doamne…ce versuri, am rămas mută…Le știam, dar le știu din nou, acum lângă acest trandafir răzbătător!
asta e rostul versurilor…sa te amuteasca si sa te imbie la visare
era nevoie si de asta…
Îl iubesc pe Rilke din liceu… nu stiu germana, asa ca l-am citit doar în româna si franceza, versiunea engleza nu m-a “ambalat”…
Si cum e deja seara…
Rainer Maria Rilke – Seara…
Seara îsi schimba încet-încet vesmântul,
i-l tin copaci la poale de ponor ;
iata: acum s-a despartit pamântul
într-unul ce se-nalta si altul cazator ;
esti al niciunuia de-a-ntregul când te lasa,
nici chiar întunecat precum o casa,
nici invocând nemarginirea toata
precum o stea în noapte avântata –
si-ti lasa, -nfricosata viata ta,
nelamurita, spre-mpliniri crescând ;
când marginita, când întelegând,
în tine când o piatra, când o stea.
tocmai pentru ca e seara..Rilke
Vei putea s-adormi tu oare
fara sa te-acopar bland,
si ca frunza soptitoare
sa te-alint si sa-ti incant?
Fara sa m-atin pe-aproape
si cuvinte sa-ti astern,
pe sanu-ti drag-pleoape,
pe gura ta-etern?
Fara sa te-nvalui lin
si sa te las cu tine-n somn
ca pe-o gradina c-un rasplin
de crini si anason?
Pingback: Principiul evitării gândirii stereotipe (57) | innerspacejournal
“zac, ca şi cum nicicând
vreo mână nu i-ar putea scutura
tremurând.”
absolut de acord! e ca si cum ai spulbera un vis si strica un cadru fotografic de exceptie
perfect ai punctat
Pingback: Alb | Per aspera ad astra
Pingback: Vise parfumate, parfumuri visate (poveste parfumată) « Mirela Pete. Blog
Reblogged this on Basil Wheel.
versurile lui Rainer Maria Rilke si valsul florilor sunt o combinatie minunata!
PS: Rainer Maria Rilke este poetul de suflet al sotului meu. Avem un volum de versuri pe masuta, permanent la îndemâna…îl citim cu drag.
gusturi rafinate
zi frumoasa sa ai Carmen !
Cu trupul biruit de jale
Un trandafir se stinge-n glastra,
Stropindu-si plansul de petale
Pe perinita din fereastra…
Se zbuciuma sarmana floare
Si moare-n patima ei muta,
Ca-n inima de fata mare
O dragoste nepriceputa.
Se zbuciuma si pana maine
Isi scutura podoaba-ntreaga,
Iar mana gingasei stapane
Alt trandafir o sa-si culeaga.
Si rand pe rand au sa mai vie
Tot alte flori in vechea glastra,
Asemeni viselor ce-nvie
Si mor zambind in calea noastra.
(UN TRANDAFIR SE STINGE de Octavian Goga)
ce frumusete
te pupacesc 
Acest lucru este atât de frumos, vă mulţumesc pentru oferirea de astfel de iubire, frumusete si inspiratie. Ai adus inima la viaţă şi muzică la inima. Vă mulţumesc foarte mult.
How can I keep my soul in me, so that
it doesn’t touch your soul? How can I raise
it high enough, past you, to other things?
I would like to shelter it, among remote
lost objects, in some dark and silent place
that doesn’t resonate when your depths resound.
Yet everything that touches us, me and you,
takes us together like a violin’s bow,
which draws *one* voice out of two separate strings.
Upon what instrument are we two spanned?
And what musician holds us in his hand?
Oh sweetest song.
Rainer Maria Rilke
Emoționante versuri, superbă muzică și milă nesfârșită pentru trandafirul răpus de frig…
toate florile mor- el pare si mai frumos si parca mai semet e
Pingback: Povestea unui vis | innerspacejournal
Pingback: Pânã la o tãlmãcire de cãtre altii… « Daurel's Blog
aproape mi s-a pus un nod in gat citind aceste versuri…si in plus…valsul florilor…deosebita postarea ta…
ma bucur daca ti-a trezit emotii
zi frumoasa sa ai !
Îmi pare rău că nu stăpânesc germana în aşa măsură ca să mă pot bucura de lectura versurilor în versiunea originală.
Sunt deosebite!
pai, sa ne bucuram doar in romana…sau in engleza ?
http://www.poemhunter.com/rainer-maria-rilke/poems/page-3/?a=a&l=1&y=
Foarte frumos Rokssana , muzica si poezia intr-o armonie deplina.
O seara minunata Rokssana!
te imbratisez cu drag
Pingback: Harold Knight (27 ianuarie 1874 – 3 octombrie 1961), pictor englez « my heart to your heart