androxa, gabrieladsavitsky, klausen, innerspacejournal, ivanuska,
calin, vizualw, schtiel, mirela, harrylequin, linkping, clipedecluj
Like this:
48 bloggers like this post.
Feb
1
2012
Rokssana's Blog
lemn bun sau lemn rau-tot cenusa….importanta e flacara
Pingback: Iosif şi fraţii săi « Ioan Usca
Uauuu ! Multumesc !
O zi minunata !
cu placere…
zi faina
Ce-mi mai plăceau jocurile astea; cu mama, mai ales, mă “întreceam în sfori” seara! Mulţumesc pentru amintiri!
ma bucur ca ti le-ai amintit
zi faina si calduroasa sa ai!
Pingback: Hidalgo
ha…niciodata nu-mi ieseau astea
)
ba mie-mi ieseau…si chiar imi placeau
Nu mă lasă setările concernului să vizualizez …
Revin după amiază!
nu stiu de ce se intampla asta…si blogspot are probleme cu comentariile,blogger a avut probleme cu vizualizarea…imi pare rau
Deja mi-am pregatit snurul! Imediat ce vine Enya mea de la scoala, reinvatam jocul. Eu sigur voi fi o pasionata, in copilarie il adoram!
Zi minunata sa ai!
aha..si mie-mi placea
avea un nume ?iti amintesti ?
zi frumoasa si joaca placuta!
Aţa încurcată, parcă așa-i ziceam noi!
cred ca asa-i ziceam…ai dreptate
Să ne încâlcim, să ne descâlcim, să ne bucurăm de amintiri.
Happy WW!
asa sa facem
zi frumoasa !
E util butonul cu Liked, pentru unul ca mine care nu-si gaseste cuvintele, pe de alta parte e un fel de Hit and Run:). O zi minunata iti doresc!
zi faina si tie Robert
cei mici ai tai nu-si incalcesc degetele in sfoara ?
Nu, nu mai e ca pe vremea noastra, acum au ”reteaua” Net:) si se incalcesc in ea ore intregi.
ce-ar fi sa-i inveti?
Le-am aratat pozele tale. Eu nu mai vad, nici nu pot tine degetele ca in imagini. Se descurca ei, sunt priceputi la multe lucruri.
sunt convinsa ca au gasit solutia…sunt mici dar foarte inteligenti
intra pe sursa..poate ii ajuta mai mult…dar sunt convinsa ca gasesc singuri solutia
Oare cum se numește asta ?…
mi-am muncit creierii de dimineata si nu mi-amintesc daca avea un nume sau era “sfoara” ,pur si simplu
Andy zicea sa nu ma mai chinui sa incerc sa imi amintesc ca sigur cineva o sa-i spuna pe nume in vreun comentariu…pana acum,nimeni nu a numit jocul
Pingback: Științele exact(e) adunate » Blog Archive » Miercurea fără cuvinte (38)
Pingback: Miercurea fara cuvinte…Villa Escudero Waterfall restaurant « androxa
eu cred ca “ata” ii ziceam. ce mult mi-a placut cand mi l-a aratat mama prima data. mi-ai facut pofta! cand ma duc acasa caut o ata si-mi disper copilul sa se joace cu mine
mi se pare corect
asa sa faci…mai invata si ei jocuri din copilaria noastra 
Da,de iarnă sunt și aceste imagini!
Adică preocupări de iarnă,în casă,la căldură
asta-i iarna care-mi place..in casa, la caldura
Te pricepi la sfori? Mișto! Bagă un C.V.!
SRI-ul și STS-ul sunt singurele instituții care mai cresc salariile în vreme de criză!
o,doamne ….cat am sperat sa nu-si dea nimeni seama
nu spune nimanui…hai sa pastram secretul 
Promit că nu mai spun la nimeni! O să știm doar noi două și toată blogosfera!
asa e foarte bine…stiam ca ma pot baza pe tine
Când eram prin şcoala generală mă amuzam uitându-mă la fete jucându-se cu câte o sforicică. Nu pricepeam care e scopul jocului, am făcut-o mult mai târziu…
Este într-adevăr o amintire frumoasă.
pai,cred ca era placut sa incerci sa descoperi cate se pot face cu o sforicica…si mai era un joc asemanator, dar rolul sforii era preluat de bratele noastre…
Bonjour Roxy! ah, mi-amintesc cu duiosie de maman(RIP) care avea o dexteritate si-o abilitate manuala legendara, încerca sa ma-nvete, dar… eram “nula”, adica ca si cum as fi avut doua mâini stângi!
===
nu pot sa cred Melanie
tu erai asa ? 
I’m serious, so you’d better believe it, Roxy & appelle-moi: “împiedicata”!
=))
Bonne soirée & bisous…
mainile imi mergeau la jocul asta….dar “impiedicata” era si numele meu….am avut coatele si genunchii juliti pana la 14 ani…
interesant, Roxy… stranie coincidentza de “porecla”…
multe coincidente
da,Cristi..e necesar sa pastram copilul din noi…
multumesc
Bună Rokssana!
Îmi aduce aminte de copilărie!
Zi frumoasă și călduroasă îți doresc!
Cu tot dragul te îmbrățișez!
te imbratisez si eu Elena..seara faina
daaaaaaaaaaaa, ce amintiri! Am jucat recent cu un șnur găsit aiurea
Na că mi s-a făcut dor!
O zi frumoasă, draga mea
pai,e minunat
mai poti sa incerci la scoala 
seara faina sa ai…si pupa mult pintu
Chiar frumoase…astfel de amintiri!
asa-i? si mie mi-au venit in minte o gramada de amintiri cand am vazut imaginile…
Vai , ce ne mai jucam in copilarie .. minunata alegere
aste-a le mai putem juca si acum…nu-i tarziu
Mi-am amintit de nesfârşitele jocuri ale copilăriei …
Mulţumesc!
ma bucur…
si eu ma jucam asa…ce amintiri placute mi-ai trezit
ne mai putem juca inca
A fost cândva, demult, demult, un copil ce se juca acest joc. După ce copilul a crescut, nu a mai avut cu cine se juca. Acum din nou are. Mulţumesc pentru că mi-ai amintit de joc. Am s-o învăţ pe Ioana, apoi pe Bebe când nu va mai fi bebe.
Ioana sigur va fi incantata…e o idee buna
jocul copilariei mele…din pauzele de la scoala:D
aha….se pare ca suntem mai multi cu amintirile astea
Jocul asta era amuzant…
. Un masaj pentru degete si o exersare a dexteritatii 
Iar acum e relaxant
asa ma gandesc si eu…e inca bun
Mi-ai amintit din nou de copilarie Rokssana. Doamne, cat mai jucam si eu cu fratii mei acest joc, in serile de iarna cand ne adunam in casa de la sanius. Imi amintesc ca mamica tesea la razboi, iar noi ii faceam tevi cu lana, pentru suveica si mai rupeam cate o bucatica de fir si ne jucam… Doamne ce amintiri frumoase mi-ai trezit si-ti multumesc mult Rokssana!
O seara minunata iti doresc !
te imbratisez
mi-era dor de tine…m-am tot intrebat ce s-a intamplat de nu mai treci ..
seara frumoasa sa ai Stefania
Pingback: colţul romantic – 10 « Colţu' cu muzică
am văzut de dimineaţă imaginile. joc drag al copilăriei mele. fiecare alcătuire de aţe se numea într-un anume fel: apa, moara… dacă mă ţine memoria, apa e chiar a treia, dar nu vreau să greşesc.
tare, tare frumos e miercurea aceasta pe la tine.
nu stiam ca fiecare are alta denumire…stiam sa le invart
seara frumoasa sa ai Psi drag
Ce ma amuzau jocurile astea!
Seara buna!
zi faina
Pingback: Time – 1 « schtiel
vai cat mi-a placut jocul asta, acum nu mai stiu decat pana la jumatate. Nu mai stiu sa-l continui. Ce amintiri placute!
incearca…poate iti amintesti
Pingback: SciFi landscape « O lume in imagini
Happy WW! sa ai o seara faina, Rokssana draga!
zi frumoasa Carmen
Chiar amintiri… mă cam chinuia ața asta…
dar acum, privesc cu drag și cu melancolie aceste imagini….
Felicitări pentru imagini!
ce ar fi sa incerci iar? poate acum o poti chinui tu pe ea
Pingback: Iarnă – wallpapers « Iulia Radu
Amintiri dulci ale copilărie!
Zi frumoasă îți doresc!
zi faina Iulisa
Pingback: colţul cu vechituri « Colţu' cu muzică
Soțul meu zice că se numea ”forfecuța”, dar mie nu-mi spune nimic numele ăsta
nu-mi spune nici mie nimic…dar poate copiii i-au pus diferite nume
Pingback: RETETE CULINARE de hrană sănătoasă - Paine de casa - » ARTE @ Zinnaida
Pingback: România, încotro? « Gabriela Savitsky
Reblogged this on MOTEK.
Pingback: Principiul nondiscriminării (58) | innerspacejournal
Pingback: Unde sunt visele copilăriei? « Iulia Radu
Pingback: Suspiciunea | Per aspera ad astra
Pingback: colţul european – 10 « Colţu' cu muzică
Pingback: Prieteni virtuali – 3 Alex Mazilu « schtiel
Mi-am amintit ! ”Sforicica” îi zicea !
cred ca ceva asemanator aveam in minte…sfoara,sforicica, ata…cica si figurile rezultate aveau nume…despre asta chiar nu stiam
Pingback: Fingerpaint , fingerprint « O lume in imagini
Bun mod creativ de a petrece ziua cu copiii !
mai ales pe vremea asta
Moara ?…
se poate…am inteles ca avea mai multe denumiri
„leaganul pisicii…”
amintiri din copilarie
serios ? ce de denumiri avea…
Mi-ai amintit de scumpa mea bunică. Ce de jocuri ne mai făcea şi toate erau minunate. Iarna, în casă, lângă sobă, ne învăţa acest joc cu sfoara, sau cel cu nasturele pus pe o sfoară şi câte şi mai câte. Şi era atât de frumos, iar bunica era minunată ca-n poveştile pe care ni le tot spunea.
O zi bună, Rokssana!
nu vreau sa plang azi…mi-am amintit si de mama si de bunici….erau minunati …
duminica placuta
Pingback: colţul cu vechituri – 10 « Colţu' cu muzică
Pingback: Strop de fericire (3) « Arylechina
Pingback: Acolo şi înapoi. « Arylechina
Pingback: Fiinţă « Arylechina