
“…Cel de neatins
rămâne prins la orizont,
stea polară, punct de cleştar sclipind
peste pământul însetat de vară.
Aşa că nu compar tăişul bont
… al celor care vin cu cele ce dispar,
dar mă uimeşte ascuţişul
dorinţei care taie-n carne vie,
deşi e-nfrântă şi o ştie.
În zadar mă pun de-a curmezişul
căci struna-i moartă.
Iarăşi nu voi plânge astă soartă
dar într-o zi m-oi lua la trântă
cu tot ce Universu-mi ia
şi voi frânge, cu lacrimi de sânge,
totu-n calea mea.”
Maitreyi Devi, din poemul “A AVEA ŞI A NU AVEA”
Maitreyi a fost în primul rând o scriitoare. Şi-a publicat prima carte la vârsta de 16 ani. Beneficiind de o prefaţă semnată de Rabindranath Tagore, mentorul autoarei şi cel care i-a descoperit talentul ieşit din comun, versurile s-au bucurat de recenzii extraordinare. Un singur lucru nu s-a schimbat în viaţa acestei femei extraordinare, până la moarte: iubirea pentru Mircea Eliade. Când a auzit, după mai mult de patru decenii, despre cartea care îi poartă numele, toată viaţa i-a fost dată peste cap. Şi Maitreyi i-a dat lui Mircea replica – de fapt, replicile au fost două: volumul de poezii de dragoste „Aditya Marichi“ (însemnând „rază de soare“, inclus în cartea „În arşiţa dragostei“) şi romanul „Na Hanyate“, publicat în România cu titlul „Dragostea nu moare“.


Cuvinte profetice ale lui Rabindranath Tagore într-o scrisoare către Maitreyi, după plecarea lui Eliade, în august 1931: “Agonia pe care am simţit-o în scrisoarea ta m-a făcut şi pe mine să sufăr profund… Tu ai în tine forţa de a crea. Tu nu te vei lăsa la cheremul împrejurărilor. Tu îţi vei crea propriul destin. Ştiu cât de greu e în ţara asta ca o femeie să se exprime în deplinătatea talentelor ei. Fie ca gloria pe care o vei dobândi să depăşească hotarele existenţei ce ţi-a fost dată. Şi dacă cei din jur te vor asupri cu sufletul lor mic, te implor, nu te pleca în faţa lor…”
“Pastreaza-ti cugetul clar si linistit,
ca apele unui lac adanc,
transparent ca lumina ochilor de corb.
Fundul lacului e adanc, deasupra apele sunt linistite.
Nu are nici un rost sa-l rascolesti acum si sa-l tulburi.
In acest suflet netulburat -
umbrele evenimentelor acestei lumi se vor topi singure.
Dar fa pace cu tine insati.
Accepta totul cu calm, accepta adevarul fara sa te superi.
Exista o minunata planta a frumusetii in tine,
radacina ei merge adanc,
iar la suprafata vor izbucni flori.
Asteapta, numai.”
si ei au scris pe aceeasi tema:
mirela
luna
aurora
gabi
lili
atdoru
florentina
lolita
carmen
Impresionant, Rokssana!
Mulțumim!
multumesc si eu
Iubirea lor o mai fi trăind şi acum…
Ce parfum sublim!
probabil..Gabi spune la fel…
R, de data asta ai marcat! Bravo! Bestial!
cea care a adunat totul in acest volum chiar a marcat
O iubesc pe Maitrey Devi…mi-am comandat si cartea…o seara frumoasa, Roxana !
multumesc….duminica placuta !
m-am întors
am plâns
acuma plec
si-ai sa te intorci iar…. te imbratisez
Foarte frumos poemul Rokssana si are parfum intens si durabil.
O seara minunata iti doresc!
duminica placuta Stefania
Pingback: Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal « Mirela Pete. Blog
Pingback: Parfumul unui poem | innerspacejournal
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul unui Poem Cântec « my heart to your heart
Cred ca a fost una dintre cele mai mari iubiri din istorie.Mai cred ca ei sunt impreuna si vor fi.
O poveste parfumata a iubirii.
hmmm..cine stie ?
Poeme ce apar din iubirea care le zămislește…poeme care urcă la cer și la inimile noastre, sau coboară către tălpi cu săruturi nestrivite…Poeme cu parfum nu doar nostalgic de iubirea ce-a fost, ci adiind reavăn de iubirea ce e. Frumoasă amintire și intuit parfum de melancolie în aer.
Mii de îmbrățișări!
dragoste imposibila si totusi invingand barierele timpului…
Pingback: Parfumul unui poem « Stropi de suflet la vedere
Cu smerenie ar trebui să ne plecăm în faţa minţilor sclipitoare şi harului dăruit, dar şi a marilor iubiri a căror putere a făcut să se nască poeme nemuritoare, influienţând generaţii de-a rândul…
asa vom face…ne vom pleca smeriti
Pingback: Poeme de dragoste…Poveste parfumata « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Plec in cautarea cartii… multumesc, rokssana!
e usor de comandat…
Pingback: Editura « Ioan Usca
Pingback: “Exista o minunata planta a frumusetii in tine” « Nimic, Niciodata
Eu stiam varianta ca il dispretuieste; cum mi se parea si logic…
Daca-i altfel, e poezie…
de ce sa-l fi dispretuit? din ce am citit, chiar l-a iubit
da, aşa am citit şi eu. dacă l-ar fi dispreţuit nu cred că ar fi scris cartea Dragostea nu moare, carte în care povestea lui Eliade e confirmată…
şi de ce ar fi logic dispreţul?
nu mi se pare logic nici mie
În zadar mă pun de-a curmezişul
căci struna-i moartă.
Iarăşi nu voi plânge astă soartă
dar într-o zi m-oi lua la trântă
cu tot ce Universu-mi ia
şi voi frânge, cu lacrimi de sânge,
totu-n calea mea.”
da…
Dragostea dintre ei a durat toata viata si s-a manifestat sub forma romanelor scrise si a poeziilor sublime. S-au intalnit batrani fiind dupa despartirea din tinerete, el aproape miop si ea cu regretul ca nu a luat hotararea care trebuia de atunci, limitati fiind de conventii (ea avea doar 16 ani) si diferente culturale. Dragoste adevarata, ce mai…
nu depindea de ea…
Lolita…nu reusesc sa las comentarii pe blogul tau…fara exagerare am stat 10 minute incercand sa pun coduri si sa demonstrez ca nu-s robot..
Povestea asta e una dintre cele mai frumoase din lume, din istorie. Modul în care e relatată ea de fiecare dintre cei doi e cu adevărat deosebit. Cele două cărţi, cea a lui Eliade şi replica ei, cartea Dragostea nu moare, sunt o pereche strălucită a literaturii. Le păstrez şi eu o afecţiune aparte, de ani de zile.
Articolul tău e tare plin de suflet, mulţumesc.
aceasta ultima culegere a poemelor ei de dragoste pare sa incununeze dragostea lor imposibila
Reblogged this on ATA MOTEK.