
Dacă este luni, este ”to do list”…
- În fiecare zi zâmbește și măcar o singură dată râzi cu poftă.
- Sună un prieten pe care l-ai uitat.
- Visează la cele mai îndrăznețe planuri.
- Iartă. Mulțumește. Iubește.
In fiecare zi dis de dimineata incepe partida, dupa ce cafeaua imi inunda toate simturile. Se aseaza Sufletul la masa…, cu un gram de nebunie si speranta si deschis spre orice, dispus sa zambeasca toata ziua, sa se bucure de tot ce e in jur, sa savureze fiecare privire aruncata spre realitate cu juramantul ca va ramane prezent in tot ceea ce face. Apoi apare Mintea. A intarziat, probabil s-a refacut mai greu dupa partida de ieri. Se aseaza elegant la masa cu o siguranta si o gratie greu de descris. A lucrat mult la imaginea sa, doar are atatia ani in spate, si-a calculat fiecare miscare, si-a pregatit fiecare sablon pe care il pune peste fiecare mutare in parte si anticipeaza toate miscarile Sufletului. Analizeaza fiecare tresarire, pentru ca ea stie intotdeauna ce e de facut. Cauza si efect – mandra de ea, mereu are dreptate.
Vedeti voi, Sufletul accepta ca nu exista trecut si viitor, accepta prezentul si faptul ca niciodata nu stie ce o sa urmeze, abandonandu-se necunoscutului. Este prezent in fiecare clipa si se bucura detasat de toate. La fiecare mutare optimista a Sufletului, Mintea contraataca cu un sablon pe care il utilizeaza de cand se stie. Pentru ca are experienta, pentru ca mereu trecutul a fost cel mai bun invatator si stie ca nu are cum sa dea gres.
M-am saturat!!! Azi vreau sa ii dau sah mat Mintii! Vreau pana la sfarsitul zilei sa imi creez o strategie, sa ma desprind de umbra trecutului. Desigur, stiu ca ceea ce sunt eu astazi reprezinta suma trairilor, greselilor, oamenilor din trecut, dar vreau sa accept ca nu stiu ce o sa urmeze. Vreau sa nu mai las Mintea sa anticipeze nimic, vreau sa scap de sindromul scenarita-acuta. Vreau sa accept ca nu stiu nimic, vreau sa fiu deschisa la nou… Vreau sa-mi asum fiecare traire altfel decat am facut-o pana acum. Am oboist sa repet aceleasi greseli, sa trag aceleasi concluzii, sa ma invart in acelasi cerc vicios.
Haideti astazi sa incercam sa facem lucrurile altfel, sa iesim din confortul creat cu atata rabdare … Eu vreau sa renasc, sa castig partida. O zi buna!
Gandul nu poate exista fara constiinta, dar constiinta nu are nevoie de ganduri
psi are mai multe povesti…
androxa, ivanuska, gabryellehelen, calin, carmen, mirela,
cella, schtiel, vizualw, zinnaida, elaroseni, gabrieladsavitsky

să le împlineşti pe toate, din cele care se pot, cum îţi doreşti
sa-mi fac timp iantai sau sa-nvat sa-l organizez p-asta de-l mai am …
te pupacesc …
e retoric, da, te întrebi şi-ţi dai răspunsurile
şi eu, te îmbrăţişez
pai,cam asa ….
bună idee, hai să încercăm să renunţăm la scenarită şi paranoia şi să dăm mat minţii
.
o zi frumoasă să ai, o zi în care să te bucuri din plin de tot ceea ce e în jur!
auoleu…cine sufera asa tare de scenarita? de paranoia nu mai zic…
nu prea am avut timp zilele astea, iar azi am constatat ca s-au mai schimbat lucruri p-aici….inca nu stiu amanunte,dar probabil voi afla
zi faina si tie….
vei afla, cu siguranţă; ce vei afla nu mai ştiu, cît la sută adevăr şi cît la sută plăsmuiri, dar nici nu-i treaba mea; oricum, nu vei afla de la mine, pentru că nu sînt ceea ce se cheamă un purtător de cuvinte
nu m-astept sa aflu de la cineva pentru ca nu prea vorbesc cu nimeni…ma gandesc ca pe masura ce reusesc sa citesc blogurile la care-s abonata, o sa aflu…o sa citesc printre randuri
Azi vreau sa ii dau sah mat Mintii! O idee grozava, Rokssana ! Multumesc !
O zi cat mai frumoasa iti doresc Rokssana!
seara frumoasa Stefania..te imbratisez cu drag
Pingback: colţul cu rock clasic – 14 « Colţu' cu muzică
Pingback: un loc in inima ta @ Carmen Sima | Blog
“Sufletul accepta ca nu exista trecut si viitor, accepta prezentul si faptul ca niciodata nu stie ce o sa urmeze, abandonandu-se necunoscutului.”!
o zi frumoasă, rokss!
seara faina Ottilia
Bravo! asa sa fie, sa-ti iasa tot ce-ti propui!
sa ne fie bine
Pingback: Calea rugăciunii – Sfântul Ioan Casian – 3 | innerspacejournal
ce harnică ai fost astăzi!
să-i dăm şah mat minţii? dacă stau bine să mă gândesc, atunci când scriu, mintea mea de fapt doarme. asta înseamnă că te ascult?
să fii bine. tăcerea ta mă îngrijorase puţin…
harnica ? iar razi de mine…am ramas in urma si cu cititul blogurilor, am sarit si duzina…nu stiu sa-mi organizez timpul, intru in panica, pe urma ma cuprinde lehamitea…cam asa
te imbratisez
dupa ce te-am citit…
– quelle révélation! Carpe diem & gaudeamus igitur!
===
Fiica mea mi-a oferit acum câtiva ani “Le pouvoir du moment présent” de Tolle…
“Aborder toute chose et chacun avec calme plutôt que dans un vacarme intérieur, voilà le meilleur don qu’on puisse faire à l’univers.”(Eckhart Tolle)
Eckhart Tolle ”Echivalentul zgomotului exterior este zgomotul interior al gandurilor.Echivalentul tacerii exterioare este linistea interioara.”
imbratisari
Pingback: Un loc în inimă « Dictatura justitiei
Pingback: matinale – 51 « Colţu' cu muzică
Lunea de obicei imi programez prea multe si daca incep ziua cu stangul (a se citi: nu reusesc sa fac un lucru de pe lista) intru si eu in panica. Apoi ma smiorcaica am avut o zi proasta
E frumoasa tema blogului cu martisoarele naturale (mugurasii aceia)
sa ai o zi frumoasa
Pingback: Orizonturi noi « Ioan Usca
Sufletul se naste din nou in fiecare zi. Se aseaza la masa intinsa de destin si apoi mintea incearca sa ii spuna pe unde sa o ia si ce planuri sa isi faca. Destinul priveste la ei implacabil schimband decorul. Azi e o zi de februarie cu soare.
zi faina
Pingback: Un loc în inimă | VERONICISME
E ușor să schimbi lucrurile, să renaști… Eu am reușit de mii de ori !
)
Voiam să pun una așa de frumoasă…
* Iar am uitat cum se pun pozele aici
pune linkul si eu o ridic

Am inteles !
Era chiar un trandafir !!!
atunci gand la gand cu bucurie
Ieri am scris despre declaratiile de intentie…Nu citisem acest articol…
inteleg
Pingback: Un loc în inimă | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Creativitatea | innerspacejournal
Asa te vreau
…simte…sufletul nu are nevoie de cuvinte.
da
Mai mereu sufletul şi mintea au fost în contradicţie. E bine să dăm sufletului ce ne cere, dar in nici un caz să-i dăm mat minţii. Echilibru a fost întotdeauna cea mai bună alegere.
adevarat..e nevoie de echilibru
Buna seara! Gata, i-am dat sah mintii si cred ca a contribuit ghidusul albastra din poza. E tare dragalas
buna,buna….asa-i ca-i simpatic ? si mie mi-a placut
Reblogged this on ATA MOTEK.
Fantastic “to do list-ul tau”. Trebuie cumva sa mi le revizuiesc pe ale mele si sa introduc si sarcini din astea de suflet.
A devenit deja prea obositor ca lista de to do-uri sa fie mai mare la finalul zilei de vineri decat a fost luni dimineata.
bine ai revenit…
pai,daca trebuie fa-o