intreaba-ma orice

Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decat misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati.

Semnul intrebarii este semnul evolutiei..

Tatuajul e acolo pentru ca femeia vrea sa se stie un detaliu din viata ei, e acolo pentru ca i-a picurat din suflet cerneala cu care a fost facut si durerea pe care a simtit-o i-a fost ofranda.Tatuajul cu care a ramas, chiar si dupa ce cu El…nu, e o pagina din jurnalul ei, nescris pe hartie…

A rata o ocazie nu tine doar de nenoroc, ci si de explorarea insuficienta a posibilitatilor, de incapacitatea de a vedea si actiona la fel cu cei care au “prins ocazia”. Nu este un “defect de fabricatie” al celor care nu reusesc sa-si implineasca dorintele, ci mai degraba o anemie a simturilor si a pelucrarii informatiilor….Ne scapa amanuntele, operam relaxati cu “privirea de ansamblu”, dar de multe ori amanuntele sunt vitale in formularea unei impresii corecte, a unei decizii intelepte. Sau ne atrage un singur detaliu, care ne inhiba sau ne incanta intr-atat incat ignoram orice altceva se mai afla in “rama” aceea – asta se intampla cel ma des cand ne indragostim.

Recunoscandu-l pe Picasso intr-un compartiment de tren, un barbat il intreaba de ce nu picteaza oamenii “asa cum sunt ei”. Picasso l-a intrebat ce vrea sa spuna cu asta. Omul si-a deschis portofelul si i-a aratat o fotografie a sotiei sale. Picasso a privit fotografia si i-a raspuns: “Sotia ta e atat de mica si plata…”

Tradarile, razboaiele lumii, certurile casnice, supararile, scandalurile, actele de terorism, polemicile, criticile, supararile, razbunarile se activeaza tocmai prin aceasta diferenta colosala intre ceea ce vedem la fel, dar interpretam diferit.

Inca mai vad barbati care platesc saci de bani pe buchetoaie imense, asezate sinistru intr-un cos tovarasesc, dupa “bunul–gust” al vanzatoarei de flori. Destinatara va fi uimita de gest, dar sunt aproape sigura ca un buchet simplu, de flori de camp sau de orice flori gingase si neambalate in sinistrul celofan i-ar trezi sentimente mult mai complexe si mai sincere. Ar bucura-o gestul, ideea in sine si vederea acelor flori intr-o glastra, timp de cateva zile. Femeia aceea ar zambi cu sufletul la un buchet simplu, care sa contina, eventual, florile ei preferate.
Cred ca si barbatul ar zambi mai des daca i-am arata varianta noastra mai putin sofisticata, acel “basic” al feminitatii, care inseamna curatenia din casa si din noi, vorba blanda si nebanuitoare la orice, blandetea si grija de a-l asculta si intelege, Stiu, poate nu ne iese zilnic, dar barbatul astfel iubit ar zambi mai des…

Nici dansul nu mai pare sa aduca bucurie multor tineri – ati observat ca in cluburi toti cei care danseaza pe bit-urile dure ale muzicii moderne nu zambesc? Totul se petrece altfel, bataiala nu mai are legatura cu zambetul, pari chiar idiot, in context, daca zambesti, cel putin asa mi s-a parut cand am vazut zeci de tineri incruntati si seriosi dansand cu o mana in sus, fara zambet, doar cu o vlaga inertiala si parca venita de la acelasi cablu electric. Printre ei, doi indragostiti care se privesc ochi in ochi si-si zambesc ar parea atat de defazati, desi poate ar fi singurii care ar trai in bucurie…

Tristetea din noi nu dispare adancind-o si impregnand-o in tot ce facem, ci uitandu-ne mereu in directia opusa ei, spre bucuriile de care am uitat.

Femei inselate..Intrebarea corecta: De ce?!..
M-am intrebat de multe ori cum e mai bine sa reactionezi la astfel de furtuni existentiale, unde sa te adapostesti, ce sa salvezi mai intai de la dezastru – pe tine sau relatia?…Am renuntat de mult sa ma intreb cum sa evit astfel de situatii, caci am ajuns aproape la concluzia ferma ca nicio femeie si nicio iubire nu garanteaza exclusivitatea, adica neinselatul.
Afectiv vorbind, femeile sufera ca de o boala cumplita cand sunt inselate si inlocuite cu alta. E una din cele mai acute dureri pe care le simti intr-o viata de femeie – pana si durerile facerii au astazi leac si final fericit, pe cand inselatul lasa urme, deformeaza increderea si frumusetea unei femei, ii deregleaza mecanismul de iubire si chiar metabolismul.

N-am invatat toate lectiile din manual, dar am priceput, candva, ca a trai mereu cu panica de a fi inselata este mult mai dezavantajos decat sa traiesti linistita, plina de pasiune si iubire, pana unde se poate…

Ne privim adesea in oglinda dupa o astfel de intamplare si ne privim fetele, trupurile, ne uitam in suflet, ne uitam in gol, ne intrebam ce facem cu atatea amintiri frumoase si cum traim cosmarul care tocmai ne-a facut viata un haos. Ni se intampla adeseori sa ne amagim ca putem insela si noi, ca putem avea orice barbat ne dorim, dar descoperim – inainte de a comite fapte bizare sau imediat dupa aceea – ca fericirea nu se capata prin surogate, bucuria si implinirea nu vin imediat dupa dezastre emotionale, ci, uneori, fac mai rau. Pentru o femeie, sentimentul de vinovatie este palpabil, poate fi descris, pe cand la barbati pare sa dureze doar o clipa, aceea a rostirii cuvintelor “iarta-ma”.
Nu stiu daca promisiunea “la bine si la rau” ar trebui sa includa si inselatul, caci barbatului nu-i este rau cand insala, ci are un orgasm si o aura de barbat irezistibil in fata alteia, macar pentru o secunda aceea in care uita de femeia care-l iubeste.Doar femeii ii este rau, in toate formele lui. Si cel mai rau este cand nu intelegi de ce, cand stii ca esti femeia perfecta, macar in felul de a-l iubi, de a fi a lui si numai a lui, cand nu pricepi nicicum de ce a sarutat si-a mangaiat si a facut cu alta femeie ceea ce a facut atat de frumos cu tine…E rau cand nu intelegi unde ai gresit si ce anume l-a facut sa uite de tine si de intimitatea voastra construita temeinic si in bucurie. ..Este si mai rau cand simti ca nu mai este fericit cu tine nu pentru ca tu gresesti undeva, ci pentru ca el are mereu variante, posibilitati, cauta, vaneaza, isi incearca norocul barbateste, fara urma de moralitate sau corectitudine fata de tine.

Nici atunci cand am udat atatea servetele, si nici acum, cand traiesc iubind si find iubita, n-am stiut de ce ne insala barbatii pe care-i iubim…De ce ne spun atat de frumos cat de mult ne iubesc, chiar si atunci cand inca mai au parfumul alteia pe piele?…

Ce femeie a ramas zambind, fara nicio indoiala asupra interiorului si, mai cu seama, a exteriorului ei, dupa ce barbatul iubit a plecat cu alta? Ce barbat care a poftit la o femeie tulburator de frumoasa, dar n-a reusit nici macar sa-i atinga umbra, a ramas la fel de self-confident? …Dar cand esti batran, foarte batran, la ce te ajuta sa ai incredere in tine?…

Oare de la prea multa incredere in noi nu dispar niste sentimente si niste stari atat de umane, cum ar fi emotia, grija, dorul, teama, nodul in gat, poate chiar fluturii din stomac?…De pus pe gand…

N-am mai vazut p nimeni ca tine, jur, tu cand iubesti parca te muti in omul ala, iti vinzi viata ta dinainte pe nimic si te miri ca mereu suferi si ca niciodata nu-ti gasesti locul. Locul tau nu e in acel barbat, ci langa el…

Mihaela Radulescu

cella ,bloglenesrau ,g1b2i3 ,patranoiudana ,papornitacuvorbe ,

romanianstampnews ,alicegeorgiana ,supravietuitor ,androxa ,

lunapatrata ,ivanuska ,teonegura

Sculptura in mar

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.
Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…
Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…
Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.
Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.
Atat…

Mihaela Radulescu

 

 

 

dictaturajustitiei,zamfirpop,androxa,neacostache,mirelapete,

alicegeorgiana,lunapatrata,poorbuthonest,teonegura

O iubire (IM) Posibila

S-au cunoscut într-un caiet, ea era pe pagina din stânga şi el pe

pagina din dreapta. Cerc era desenată, ba chiar avea şi două raze

care-i luminau chipul ca într-un zâmbet. Era perfectă, căci fusese

făcută cu compasul şi cu un creion negru foarte sigur pe el, care a

decis să fie un cerc-femeie, căci avea atâtea calităţi subtile…

Când creionul a început să treacă razant pe lângă riglă ca să

deseneze cubul, Cerc privea cu răsuflarea tăiată la perfecţiunea

unghiurilor, la multitudinea de laturi, la simetria senzuală şi abia

aşteptă să vadă cine e. Când Cub a fost gata şi privirile li s-au

întâlnit, foile albe au tremurat, căci ei erau mult prea perfecţi ca

să se deformeze. Cub , dezmeticit, s-a uitat împrejur şi a dat cu

ochii de Cerc.

O, Doamne, cât era de frumoasă! Ce simplitate şi ce desăvârşire!

Ce perfectă armonie!… I-a venit aşa, fără să-şi poată prelungi vreo

latură, să mângâie rotunjimea, pe dinăuntru, pe dinafară… Când a

realizat cât erau de diferiţi, Cub s-a întristrat, dar nimic din

sentimentele lui nu poate fi văzut din afară, poate doar atunci când

vreuna din laturi se înroşea de sfială. Doar Cerc părea să dea din

raze ca o făptură îndrăgostită, de câte ori era privită…

Prima oară când s-a închis caietul şi s-au trezit lipiţi strâns

unul de altul, faţă în faţă, li s-a tăiat respiraţia. Cub a vrut s-o

ia în braţe, dar Cerc nu ştia cum să-l cuprindă. Nici Cub nu era

foarte sigur că ar fi putut să-şi desfacă laturile, aşa, dintr-odată,

dar după câteva ore petrecute împreună a ştiut că asta pot învăţa doar

unul de la altul.

Când erau răsfoiţi şi lăsaţi cu caietul deschis chiar la paginile

lor, erau atât de trişti şi-atât de singuri… Li se făcea un dor

cumplit şi oricât s-ar fi iubit, ştiau că niciunul dintre ei nu putea

închide caietul, mereu depindea de altcineva ca ei doi să fie…

fericiţi…

Într-o zi, Cub s-a înspăimântat la gândul că una dintre foi ar

putea fi ruptă din caiet, ca să devină avion, cum i se întâmplase unui

prieten de-al lui. Habar n-avea că şi Cerc se frământa cu aceleaşi

gânduri negre, fiind şi mai speriată de radiera cu care-i şterseseră

prima rază…

Zile în şir, când caietul nu se deschidea niciodată, erau atât de

fericiţi în lumea lor, în dragostea lor ce era în pericol doar când

era în mâinile altora… Cub şi Cerc începuseră să-şi facă planuri

împreună. Se gândeau chiar să renunţe la perfecţiune şi să se

transforme amândoi într-un banal triunghi… Se ruşinau de acest gând,

dar erau fericiţi că ar putea să facă împreună o latură numai a lor,

chiar dacă n-ar fi avut nici o linie curbă, ca mama, ci doar linii şi

unghiuri, ca tata.

Învăţaseră să se îmbrăţişeze, chiar dacă, matematic vorbind, părea

imposibil. Cerc intra în cub toată, se pierdea în braţele lui şi aveau

senzaţia că nimic nu-i mai poate despărţi. Într-o zi, paginile s-au

desfăcut şi creionul mâzgălea hârtia cu nişte desene mici, imperfecte,

înghesuite, bârfitoare şi vulgare. Cub şi Cerc au tras o spaimă

groaznică, dar au scăpat de mâzgăleală.

În schimb, din ziua aceea au trebuit să suporte răutăţile şi

porcăriile figurilor imperfecte, care râdeau de iubirea lor şi care-i

deranjau cu o curiozitate sinistră, voiau să ştie în fiecare moment ce

fac, ce-şi spun, cum dorm îmbrătişaţi, pe ce latură, cum intră Cub în

Cec şi Cerc în Cub.

Deveniseră de nesuportat, pe măsură ce Cub şi Cerc se iubeau tot

mai mult. Creaturile mâzgălite în josul paginii erau tot mai stridente

şi mai ticăloase, iar Cub şi Cerc şi-au dat seama că nu vor rezista

aşa. Atunci, într-o zi când se făceau că dorm ca să-şi vadă şi

mâzgăliturile de viaţa lor, au decis să fugă, ca să-şi apere iubirea.

Să se deghizeze chiar şi într-o mâzgălitură, numai să plece de lângă

caricaturile acelea, ca să-şi trăiască liniştiţi, milimetric, povestea

de iubire.

Cub a desfăcut patru linii pe furiş şi cu una a luat-o pe Cerc de

mână, cu cealaltă i-a făcut o sârmă, ca să treacă pe pagina lui, cu

încă una s-a agăţat de o margine de caiet şi din ultima şi-a făcut o

sabie, pentru ce va urma, dacă li se va împotrivi şi altcineva.

Cerc a plecat cu inima sfâşiată nu de dorul paginii pe care s-a

născut, ci pentru că a văzut cu ochii ei cum Cub s-a automutilat

pentru iubirea lor, cum şi-a pierdut într-o clipă perfecţiunea… de

dragul ei. Atât de tulburată şi totuşi, atât de fericită, Cub a sărit

bucuroasă de la înălţimea mesei, dorindu-şi cu disperare să se

îndoaie, ca să nu-i mai fie povară şi să aibă şi ea măcar un unghi. În

cădere, s-a îndoit şi a devenit un oval strâmb, cu o latură aproape

dreaptă.

Vrând s-o salveze la timp, Cub s-a aruncat după ea şi i-au mai

sărit trei laturi. Nu mai semăna a nimic, dar chiar şi-aşa, redus la o

formă necunoscută, Cub o iubea pe Cerc, iar Cerc avea încă raze să

zâmbească a fericire.

Formele îi ajutaseră doar să se descopere, dar iubirea se

aşternuse din alte motive şi rămăsese acolo pentru că motivele erau de

nedistrus.

Nu le-a trebuit mult timp să se transforme în triunghiul la care

au visat şi să realizeze cât de puţin le trebuie ca să fie fericiţi şi

cât de posibilă e iubirea care n-are forme şi reguli, ci fiori,

sentimente, vise şi curaj.

Mihaela Radulescu

supravietuitor ,cristi ,theodora0303 ,haicasepoate ,

georgevalah ,vizual ,schtiel ,vizual.w ,androxa ,vizualw ,

klausen1976 ,lunapatrata.wordpress ,g1b2i3 ,teonegura ,ilarie8,

ivanuska ,vacitim ,rokssana

,filumenie ,adofeck ,zamfirpop

niste raspunsuri

” Nu întotdeauna am gasit raspunsurile la întrebarile care ma framântau, însa acesta e farmecul framântarii, sa cauti raspunsul, nu neaparat sa-l gasesti…

Nimic din aceasta carte nu e scris la întâmplare, exista un tâlc si un raspuns, pentru cine desluseste întelesul, fara rautati si frivolitati derizorii. E o carte pentru suflete deschise, nu pentru minti înguste si îmbâcsite.

Sunt intrebari pe care nu ni le punem si nici nu le primim in dar….

Toti avem raspunsuri, explicatii, certitudini, teorii, pareri. Uneori suntem de neclintit, alteori o pojghita de argument ne darama socluri de pareri ce pareau de piatra, ne dam dupa cum bate vantul sau ne punem traditional si sec niste maini in solduri aratand ca avem toate raspunsurile….

Va propun un strop de sfiala, de indoiala despre voi insiva si o invitatie la dezactivarea tuturor scuturilor cu care va protejati dintotdeauna.

Cand un om raspunde la intrebari despre el, e cel mai vulnerabil si mai frumos – e omul pe dinauntrul lui.

NU e un test, nu veti descoperi punctaje si clasamente, ci niste adevaruri despre voi pe care ori nu le-ati rostit niciodata ori nu le-ati aflat inca .Sau pur si simplu veti mai descoperi NISTE RASPUNSURI…. Intrebarile sunt doar pentru cei care vor sa se duca pana departe…. Si da, le puteti da mai departe, celor dragi, vitali pentru voi. Dar raspunsurile puneti-le pe-o foaie alba, fara intrebari, fara repere – doar cuvinte din care sa va conturati un fel de interior pe care nu l-ati mai vizitat de mult. O foaie ca asta, gasita dupa un timp, mai rezolva niste probleme si mai ia niste decizii, mai curata scrinul de amintiri si le pune in ordinea vietii pure.

In ce privinta esti cel mai putin inteles ?

Care e persoana care iti este cea mai loiala ?

Cine ti-a facut cea mai puternica prima impresie ?

Ce cuvant unic te descrie cel mai bine ?

Cand a fost viata ta scapata de sub control, in ce moment ?

Care e fiinta care te face cel mai mult sa zambesti ?

Pentru ce ti-ar placea sa fii tinut minte dupa ce vei muri ?

In ce privinta ai fost cel mai naiv vreodata ?

Ce ti-e cel mai greu sa ierti ?

Care este domeniul despre care stii cel mai mult ?

Care a fost cea mai dificila alegere pe care ai fost fortat sa o faci ?

Care a fost cea mai erotica aroma pe care ai mirosit-o vreodata ?

Care a fost cea mai grea alegere pe care ai facut-o pana acum ?

Cand te-ai simtit cel mai singur in toata viata ta ?

Care e persoana pe care ai urat-o cel mai mult ? De ce ?

Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta ?

Care a fost cel mai frumos compliment care ti s-a facut vreodata ?

Care este aspectul de care esti cel mai mandru cand vine vorba de viata ta ?

Care a fost cea mai proasta experienta sexuala pe care ai avut_o ?

Care a fost cea mai placuta munca pe care ai facut-o vreodata ?

Cine e iubirea vietii tale ?

Care este persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura ?

La ce esti cu adevarat cel mai bun ?

Cum flirtezi cel mai bine ?

Care e cea mai mare minciuna pe care ai spus-o vreodata (despre tine ) ?

Care este cea mai mare frustrare a ta ?

Care a fost cel mai frumos peisaj, unul singur, pe care l-ai vazut vreodata?

Cine crede despre tine ca esti cel mai bun partener de sex ?

Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine ?

Care este cel mai frumos cuvant din limba ta ?

Care e, pentru tine, cel mai bun loc in care sa te ascunzi de lume ?

Cine sau ce te inspira sa fii cel mai creativ ?

In ce privinta esti cu adevarat competitiv ?

Ce greseala ai facut pana acum , ca parinte sau ce unica greseala le-ai reprosa_o parintilor tai ?

Cu cine vorbesti cel mai mult despre sex ?

Ce-ai vrea cel mai mult sa schimbi in viata ta ?

Care este ce mai frumos dar pe care l-ai primit vreodata ? De la cine ?

In bratele cui te-ai duce sa plangi in cel mai cumplit moment al vietii tale ?

Ce este cel mai frumos in viata ta acum ?…..

Azi adun raspunsuri si mai ales caut intrebarile raspunsurilor corecte.”

Niste raspunsuri- Mihaela Radulescu

androxa ,ioanusca ,haicasepoate ,filumenie ,marintoma ,theodora0303 ,

ilarie ,haicasepoate.eu ,ragnar ,zamfirpop ,gabrielailies ,lunapatrata ,teonegura ,

alexmazilu ,cristimilla ,mirelapete ,silavaracald ,vissirealitate ,gabrielaelena ,anausca ,

g1b2i3 ,lecturirecenzate ,gabrieladsavitsky ,cristiandima

3 zile, studiu despre tine

Asculta asta si citeste …dar citeste pana la capat…astfel eu zic sa nu incepi…nu ai intelege nimic :) eu zic ca se muleaza perfect…TOTUL ;)

” Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau…..

Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime….. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…

(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…) cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. …..

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…

Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena………

Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…

Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)

Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau…….

Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…

Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului.

Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…

Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic… Si… o menajera.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta.

Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta…….

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot……. Acum stiu – avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singur masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…

Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede”

Niste raspunsuri -
Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009

harrylequin ,ilarie ,caius ,ioansorinusca ,haicasepoate ,jocuricuvinte tex,ragnar ,mirelapete ,marintoma ,shayna ,androxa ,danapatranoiu ,vizualw ,theodora0303 ,anausca ,ioanusca ,neacostache ,nelinistitu’ ,cristi ,ivanuska ,gabrielailies ,vis si realitate ,zina ,alexmazilu

mic tratat de dor

“Dor-cuvantul latinesc care l-a adus pana la noi,”dolus”,venea de la “dolere”,care inseamna a “durea”…

Dor marunt – cred ca au vrut sa-i spuna dor de alint,dar n-au stiut daca sa recunoasca ca ti se face dor de un om pe care-l iubesti si la 5 minunte dupa ce-a iesit pe usa.

Dor de duca – cand tot ce ai in jur iti este in plus. Iti lipsesti doar tu, tie, intr-o varianta dupa care jinduiesti.

Dor mocnit – se insinueaza meticulos,ca o mireasma de viata in doi.

Dor naprasnic – are o culoare vie, iti scoate ochii, uneori si sufletul, caruia ii plac mai mult nuantele calde.

Dor dureros – cand ce astepti nu mai vine si stii bine asta, dar pastrezi dorul, caci nu ai mereu cu ce sa-l inlocuiesti.

Dorul moare cand esti fericit,cand fiinta care a declansat dorul ti-e din nou in brate.

Dorul de dor – cand ai prefera sa te chinui din nou, decat sa fii un om atat de singur.

Dor mincinos – cand nu era sentiment, ci obisnuinta. Tabiet. Tic.

Dor fizic – cand creierul iti da comenzi bezmetice si faci orice pentru o senzatie care sa aduca a… doi.

Dor fara tinta – cand plangi la viata altora de pe strada, din filme, din cantece, din carti…

Dor necunoscut – cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Ti-e dor de tine, cel mai probabil.

Dor de copilul tau – dorul sfant de mama… e cel mai pur strat care ramane din grija, dupa ce te-ai resemnat ca esti, totusi, in alta parte.

Dor de copilarie – e,de cele mai multe ori, un dor de parintii care-ti rezolvau toate problemele in care azi te-ai incalcit.

Dor de iubirea vietii tale – e culmea dorului.Intreaba-ti sufletul. Iti va spune, probabil, ca atunci te-a cunoscut cu adevarat…

Cand nu-ti este dor de nimeni,esti prea tanar sa-ti dai seama…

Cand mereu ti-e dor de cineva, esti un om plecat departe, care si-a lasat sufletul de unde a plecat…

Cand nu stii ce simti, cand nu stii de ce esti agitat, nervos, cu capu-n nori si cu gandurile vraieste, nu da vina pe tine – recunoaste ca ti-e dor si uita-te spre fiinta care te-a ravasit. Du-te pana la ea si vei da…de tine, intreg.

Sa nu confunzi pofta cu dorul. Pofta e doar un instinct, te va amagi. Dorul iti raspunde la cele mai frumoase intrebari despre tine…

Dorul de clarificare – asa afli cand iubesti cu adevarat, dupa ce nu mai ai langa tine…

Nimeni nu plange de dor fara stimuli, fara detalii care spun povestea ce-ti lipseste atat de tare.

Nimeni nu rade de dor – cu exceptia indragostitilor care se vor revedea curand. Azi, in cele mai multe cazuri.

In dor, ai timp de tine. Fii creativ.

Si cainilor le e dor – nu stiu multi oameni care sa se bucure ca un caine caruia i s-a intors stapanul acasa…

Dorul de tinerete – inca n-ai gasit cea mai potrivita preocupare pentru varsta ta…

Dorul de cineva care abia l-ai cunoscut si despre care nu stii mai nimic – de cele mai multe ori se cheama indragostire. Alteori e hora hormonala.

De dor, faci o multime de lucruri nefiresti. Printre ele se numara si cele mai frumoase amintiri ale omului de care ti-e dor.

Dorul are niste corzi ca de violoncel, iti spune pe tonurile cele mai grave si mai tandre cat de mult iubesti. Cateodata, corzile se rup, una cate una. Nu incerca sa le innozi, va suna atat de fals…

Traieste-ti dorul si nu incerca sa-l inchizi in casa cand pleci. Ia-l cu tine peste tot, iti va lumina zambetul.

Nu incerca sa-ti povestesti dorul. Spune-i doar omului de care ti-e dor, in toate felurile. Orice alta persoana nu va rezona la dorul tau.

Dorul nu e o boala. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere,de regasire,de reintregire. Dorul nu fumeaza, nu bea, nu ia droguri si nu se duce la curve. Daca vrei sa te intelegi cu dorul tau, fa ce-ti spune el…

Un copil nu stie sa spuna cat ii e dor de parinti, de mama mai ales. Un copil strivit de dor e cel mai sfasietor tablou. Mamele care-si abandoneaza copilul sau care pleaca din copilaria pruncilor lor sunt cea mai urata fata a lumii.

Nu face demonstratii de forta cand ti-e dor, ajung gesturile mici, dar profunde. Alteori ajung cuvintele, aranjate dupa bataile inimii.

In starea de dor comunicam cel mai bine. Atunci ne spunem tot ce n-apucam cand suntem lipiti. Abia atunci ne trec prin minte lucrurile pe care le-am face impreuna, sau pretuim toate zilele banale. Cand se inteteste dorul, invatam sa scriem, sa vorbim, sa ne lasam descoperiti, sa ne adoram vulnerabilitatea, sa pastram amintirile…

Dorul barbatilor care nu stiu sa iubeasca e a doua lor copilarie – nu inteleg ce li se intampla, se intorc mereu la jucariile lor preferate, unde totul e clar si simplu.

Dorul e rezumatul perfect a ceea ce conteaza cu adevarat in viata ta. “

Mihaela Radulescu – “Niste raspunsuri”

x xx x x x x x